castrare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: castra] 1 Extirpare, terapeutică sau accidentală, a glandelor sexuale, provocând sterilitatea Si: castrat¹, castrație, emascula ție, evirație, (pop) jugănire. 2 (Îs) ~ radiologică Suprimare funcțională a glandelor sexuale cu ajutorul razelor X.

CASTRARE, castrării s. f. Acțiunea de a castra; scopire, jugănire.

CASTRARE, castrări, s. f. Acțiunea de a castra.

CASTRARE s.f. Acțiunea de a castra; castrație. ♦ (Bot.) Îndepărtarea staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice. [< castra].

CASTRARE s. f. acțiunea de a castra; castrație. ◊ îndepărtare a staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice. ◊ (med.) extirpare în tratamentul paliativ, în scop antalgic, în anumite forme de neoplasm. (< castra)

castra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: lat castrare, fr castrer] A extirpa, terapeutic sau accidental, glandele sexuale, provocând sterilitatea Si: a emascula, a evira, (pop) a jugăni.

*CASTRA (-trez) vb. tr. A scopi, a întoarce, a jugăni, a claponi, a tăia testiculele spre a face impropriu generațiunii [lat.].

CASTRA, castrez, vb. I. Tranz. A extirpa (unui om sau unui animal) testiculele sau ovarele; a scopi, a jugăni.

CASTRA, castrez, vb. I. Tranz. A suprima, a extirpa testiculele sau ovarele. – Lat. lit. castrare (fr. castrer).

CASTRA vb. I. tr. A extirpa sau a steriliza organele sexuale. [< fr. castrer, cf. lat. castrare].

CASTRA vb. tr. 1. a extirpa sau a steriliza organele sexuale. 2. (fig.) a mutila, a ciopârți (o operă). (< fr. castrer, lat. castrare)

A CASTRA ~ez tranz. (animale) A lipsi de glande sexuale (pe cale terapeutică), făcând incapabil de a procrea; a jugăni; a scopi; a steriliza. /<lat. castrare, fr. castrer

castrà v. a extirpa testiculele (mai ales la animale: cocoș, armăsar, taur, etc.).

*castrațiúne f. (lat. castrátio, -ónis). Acțiunea de a castra. – Și -áție, dar ob. -áre.

*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.

castrare s. f., g.-d. art. castrării; pl. castrări

castrare s. f., g.-d. art. castrării; pl. castrări

castrare s. f., g.-d. art. castrării; pl. castrări

castra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. castrez, 3 castrează; conj. prez. 1 sg. să castrez, 3 să castreze

castra (a ~) vb., ind. prez. 3 castrează

castra vb. ind. prez. 1 sg. castrez, 3 sg. și pl. castrează

CASTRARE s. jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare, (livr.) emasculație, evirație, (pop.) întoarcere, stârpire, (reg.) batere, curățire, hereluire, (Transilv. și nordul Olt.) sucire. (~ a unui armăsar.)

CASTRARE s. jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare, (livr.) emasculație, evirație, (pop.) întoarcere, stîrpire, (reg.) batere, curățire, hereluire, (Transilv. și nordul Olt.) sucire. (~ a unui armăsar.)

CASTRA vb. a jugăni, a scopi, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stârpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)

CASTRA vb. a jugăni, a scopi, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stîrpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)