căsaci smp vz căsaș

căsaș [At: VARLAAM, C. 280/2 / Pl: ~i, (2) ~aci / E: casă + -aș cf căsar¹] 1-2 sm, a (Om) care este stabilit, cu casă Si: casnic, căsar², căsător, gospodar, soț. 3 sm (Mpl) Persoane care locuiesc într-o casă (sub autoritatea unui membru de familie).

†CĂSAȘ sm. 1 Cel ce face parte din aceeași casă, din aceeași familie, căsean, casnic: stâpîna de casă sau alt ~ îi aduce și-i dă un dar MAR. ¶ 2 Om cu casă ¶ 3 Om însurat; cap de familie: scotea... căsași de prin orașe și de prin sate și-i muta la alte țări M.-COST..

căsaș a. cu casă: om căsaș.

Las Casas m. episcop spaniol în Mexic, faimos pentru zelul cu care luă în apărare pe americanii indigeni în contra barbariei spaniole (1474-1566).

căsáș, -ă s. Vechĭ. Curtean (Ur.). Rar azĭ. Căsean, cel ce locuĭește într’o casă cu alțiĭ la un loc: se credea că dacă se înoĭesc ferestrele uneĭ case vechĭ, va muri unu din casașĭ (Șez. 36, 32). Om căsătorit, proprietar de casă, gospodar (Let. 2, 22). – Și ca adj. oamenĭ căsașĭ (Let. 2, 33).

LAS CASAS, Bartolomé de (1474-1566), misionar dominican, istoric și umanist spaniol. Supranumit „Apostolul indienilor”. Activitate misionară în Antile și America spaniolă. Apărător al drepturilor amerindienilor împotriva cuceritorilor spanioli, vizând o colonizare mai umană. Episcop de Chiapas, Mexic (1544-1547). Descurajat de autorități s-a întors în Spania (1547). Autor al unei monumentale „Istorii a Indiilor”.

PAQUIMÉ-CASAS GRANDES, zonă arheologică în N Mexicului (Chihuahua), la SV de Ciudad Juárez. Vestigii ale civilizației amerindienilor pueblo (dezvoltată și în SV S.U.A.) ajunsă la apogeu în sec. 14-15 și dispărută pe neașteptate în timpul colonizării spaniole. Inclusă (din 1998) în patrimoniul cultural universal.

CĂSAȘ s. v. bărbat, gospodar, soț.

căsaș s. v. BĂRBAT. GOSPODAR. SOȚ.

CĂSAȘ s.m. (Mold.) 1. Om căsătorit. Nu va putea să despartă căsașii. PRAV.; cf. VARLAAM; M. COSTIN; NCL I, 11. ◊ (Adjectival) Să dea tot omul căsaș cîte o sută și cinci părale. NECULCE. 2. (PI.) Persoane care locuiesc într-o casă. Toată agonisita căsașilor. NCL I, 12; cf. URECHE; CANTEMIR, HR. ◊ (Fig.) Slugilor și căsașilor lui Dumnedzău. VAITLAAM. Etimologie: casă + suf. -aș.