15 definiții pentru casap căsap


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

casáp sm [At: (a. 1693) ap ȘIO / V: căs~, ha~ / Pl: ~i / E: tc kasap] 1 (Reg) Măcelar. 2 (Fig) Om rău, crud. 3 (Tcî; îc) ~-bașa Starostele măcelarilor la turci sau la tătari, însărcinat a cumpăra vite în caz de război. 4 (Tcî; îc) ~-bașalâc Funcția de casap-bașa.

CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Din tc. kasap.

CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Din tc. kasap.

CASÁP, casapi, s. m. Măcelar. Am grăit cu păpușoii așa cum grăiește omul, noaptea, cu vitele pe care a doua zi le vinde casapului. CAMILAR, TEM. 238. Casapii dau buzna la miei, Vîrîndu-le-n gîtiți cuțitul. LESNEA, A. 82. ◊ Fig. Om crud. Fabiani pentru voi e păstor; pentru noi e casap. NEGRUZZI, S. III 266. – Variantă: căsáp (SBIERA, P. 272) s. m.

CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Tc. kasap.

CASÁP ~i m. pop. 1) Lucrător specializat în tăierea animalelor pentru consum; măcelar. 2) fig. Persoană care dă dovadă de cruzime excesivă. /<turc. kasap

casap m. Mold. măcelar: casapi dela Diu, haiduci dela Jiu POP. [Turc. KASAP].

casáp m. (turc. [d. ar.] kasab, pop. kasap). Est. Măcelar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

casáp (reg.) s. m., pl. casápi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

casáp (casápi), s. m. – Măcelar. – Mr. căsap, megl. casap. Tc. kasab, din per. hasap, cuman. casap (Șeineanu, II, 92; Meyer 177; Lokotsch 1118; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰασάπης, alb., bg., sb. kasap.Der. căsăpi, vb. (a omorî, a măcelări); căsăpie, s. f. (măcelărie); casap-bașa, s. m. (căpetenie a breslei măcelarilor).

Intrare: casap
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casap
  • casapul
  • casapu‑
plural
  • casapi
  • casapii
genitiv-dativ singular
  • casap
  • casapului
plural
  • casapi
  • casapilor
vocativ singular
  • casapule
  • casape
plural
  • casapilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsap
  • căsapul
plural
  • căsapi
  • căsapii
genitiv-dativ singular
  • căsap
  • căsapului
plural
  • căsapi
  • căsapilor
vocativ singular
  • căsapule
  • căsape
plural
  • căsapilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

casap căsap

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Am grăit cu păpușoii așa cum grăiește omul, noaptea, cu vitele pe care a doua zi le vinde casapului. CAMILAR, TEM. 238.
      surse: DLRLC
    • Casapii dau buzna la miei, Vîrîndu-le-n gîtiți cuțitul. LESNEA, A. 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Om crud.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fabiani pentru voi e păstor; pentru noi e casap. NEGRUZZI, S. III 266.
        surse: DLRLC

etimologie: