15 definiții pentru cartușieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Din fr. cartouchière.

cartușiéră sf [At: CAMILAR, N. I, 18 / P: ~și-e~ / Pl: ~re / E: fr cartouchiere] 1-2 Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1). 3 Brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele (1) Si: (înv) patrontaș.

CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Din fr. cartouchière.

CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Cutie de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele. Păși cu băgare de seamă... printre saci de merinde și ranițe, printre puști și centuri cu cartușiere. CAMILAR, N. I 17. În corpul de gardă soldații stau drepți, încinși, cu baioneta și cartușiera, la marginea paturilor late. SADOVEANU, O. VI 283. Pronunțat: -și-e-.

CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele; brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Fr. cartouchière.

CARTUȘIÉRĂ s.f. Cutie de piele, de pânză etc. care se prinde la centură și în care se țin cartușe. ♦ Bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. [Pron. -și-e-. / < fr. cartouchière].

CARTUȘIÉRĂ s. f. cutie de piele etc. la centură, în care se țin cartușe. ◊ bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. (< fr. cartouchière)

CARTUȘIÉRĂ ~e f. 1) Cutie mică din metal sau din piele pentru cartușe care se fixează de centură. 2) Centură având cuiburi în formă de tub, în care se pun cartușele. [G.-D. cartușierei] /<fr. cartouchiere

cartușieră f. patrontaș, săculeț sau cutie de cartușe.

*cartușiéră f., pl. e (fr. cartouchière). Mică geantă de ținut cartușe. V. zăgîrnă, lăduncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartușiéră (-și-e-) s. f., g.-d. art. cartușiérei; pl. cartușiére

cartușiéră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. cartușiérei; pl. cartușiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARTUȘIÉRĂ s. (pop.) patrontaș, (înv. și reg.) palașcă, (reg.) lăduncă, patrontașcă, (înv.) geantă, sumcă.

CARTUȘIE s. (pop.) patrontaș, (înv. și reg.) palașcă, (reg.) lăduncă, patrontașcă, (înv.) geantă, sumcă.

Intrare: cartușieră
cartușieră substantiv feminin
  • silabație: -și-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartușie
  • cartușiera
plural
  • cartușiere
  • cartușierele
genitiv-dativ singular
  • cartușiere
  • cartușierei
plural
  • cartușiere
  • cartușierelor
vocativ singular
plural

cartușieră

  • 1. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele; brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Păși cu băgare de seamă... printre saci de merinde și ranițe, printre puști și centuri cu cartușiere. CAMILAR, N. I 17.
      surse: DLRLC
    • În corpul de gardă soldații stau drepți, încinși, cu baioneta și cartușiera, la marginea paturilor late. SADOVEANU, O. VI 283.
      surse: DLRLC

etimologie: