opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTOGRAFIERE, cartografieri, s. f. Acțiunea de a cartografia. [Pr.: -fi-e-] – V. cartografia.

CARTOGRAFIERE, cartografieri, s. f. Acțiunea de a cartografia. [Pr.: -fi-e-] – V. cartografia.

cartografiere sf [At: DA ms / V: (înv) ~iare / Pl: ~ii / E: cartografia] Executare a hărților și a planurilor topografice.

CARTOGRAFIERE s. f. Acțiunea de a cartografia. – Pronunțat: -fi-e-.

CARTOGRAFIERE, cartografieri, s. f. Acțiunea de a cartografia. [Pr.: -fi-e-]

CARTOGRAFIERE s.f. Acțiunea de a cartografia. [< cartografia].

CARTOGRAFIA, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIA, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIA, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

cartografia vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: cartografie] A executa hărți și planuri topografice.

cartografiare sf vz cartografiere

CARTOGRAFIA, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. – Pronunțat: -fi-a.

CARTOGRAFIA vb. I. tr. A executa hărți și planuri topografice. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < cartografie].

CARTOGRAFIA vb. tr. a executa hărți și planuri topografice. (< cartografie)

A CARTOGRAFIA ~ez tranz. (hărți sau planuri topografice) A întocmi, reprezentând pe plan suprafețe ale scoarței terestre. [Sil. -fi-a] /Din cartografie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cartografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. cartografierii; pl. cartografieri

cartografiere (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. cartografierii; pl. cartografieri

cartografiere s. f. (sil. -gra-fi-e), g.-d. art. cartografierii; pl. cartografieri

cartografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. cartografiez (desp. -fi-ez), 3 cartografiază, 1 pl. cartografiem; conj. prez. 1 sg. să cartografiez, 3 să cartografieze; ger. cartografiind (desp. -fi-ind)

cartografia (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 cartografiază, 1. pl. cartografiem (-fi-em); conj. prez. 3 să cartografieze; ger. cartografiind (-fi-ind)

cartografia vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cartografiez, 3 sg. și pl. cartografiază, 1 pl. cartografiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cartografieze; ger. cartografiind (sil. -fi-ind)

cartografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cartografiază, 1 pl. cartografiem, ger. cartografiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARTOGRAFIA vb. (înv.) a mapa.

CARTOGRAFIA vb. (înv.) a mapa.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARTOGRAFIERE s. f. (< cartografia < cartografie + suf. -a): transpunere pe o hartă a faptelor lingvistice înregistrate într-o anchetă dialectală sau în anumite texte (dialectale sau literare). C. este una din metodele de prezentare a unui anumit peisaj dialectal și ea presupune transcrierea fonetică a formelor sau reprezentarea prin semne-simboluri, culori și hașuri a formelor dialectale (v. și hartă dialectală).

Intrare: cartografiere
cartografiere substantiv feminin
  • silabație: car-to-gra-fi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartografiere
  • cartografierea
plural
  • cartografieri
  • cartografierile
genitiv-dativ singular
  • cartografieri
  • cartografierii
plural
  • cartografieri
  • cartografierilor
vocativ singular —
plural —
cartografiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartografiare
  • cartografiarea
plural
  • cartografieri
  • cartografierile
genitiv-dativ singular
  • cartografieri
  • cartografierii
plural
  • cartografieri
  • cartografierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cartografia
  • silabație: car-to-gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cartografia
  • cartografiere
  • cartografiat
  • cartografiatu‑
  • cartografiind
  • cartografiindu‑
 singular plural
  • cartografiază
  • cartografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartografiez
 (să)
  • cartografiez
  • cartografiam
  • cartografiai
  • cartografiasem
a II-a (tu)
  • cartografiezi
 (să)
  • cartografiezi
  • cartografiai
  • cartografiași
  • cartografiaseși
a III-a (el, ea)
  • cartografiază
 (să)
  • cartografieze
  • cartografia
  • cartografie
  • cartografiase
plural I (noi)
  • cartografiem
 (să)
  • cartografiem
  • cartografiam
  • cartografiarăm
  • cartografiaserăm
  • cartografiasem
a II-a (voi)
  • cartografiați
 (să)
  • cartografiați
  • cartografiați
  • cartografiarăți
  • cartografiaserăți
  • cartografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cartografiază
 (să)
  • cartografieze
  • cartografiau
  • cartografiară
  • cartografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cartografiere, cartografierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cartografia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi cartografia DEX '09 DEX '98 DN

cartografia, cartografiezverb

  • 1. A executa hărți și planuri topografice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mapa
etimologie:
  • cartografie DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.