2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cartografiát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cartografia] Cartografiere.

cartografiat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: cartografia] (D. un teritoriu, o regiune) Reprezentat în plan sau pe o hartă.

cartografia vt [At: DA ms / Pzi: ~iéz / E: cartografie] A executa hărți și planuri topografice.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. [Pr.: -fi-a] – Din cartografie.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. – Pronunțat: -fi-a.

CARTOGRAFIÁ vb. I. tr. A executa hărți și planuri topografice. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < cartografie].

CARTOGRAFIÁ vb. tr. a executa hărți și planuri topografice. (< cartografie)

A CARTOGRAFIÁ ~éz tranz. (hărți sau planuri topografice) A întocmi, reprezentând pe plan suprafețe ale scoarței terestre. [Sil. -fi-a] /Din cartografie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 cartografiáză, 1. pl. cartografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să cartografiéze; ger. cartografiínd (-fi-ind)

cartografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cartografiéz, 3 sg. și pl. cartografiáză, 1 pl. cartografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cartografiéze; ger. cartografiínd (sil. -fi-ind)

cartografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cartografiază, 1 pl. cartografiem, ger. cartografiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARTOGRAFIÁ vb. (înv.) a mapa.

CARTOGRAFIA vb. (înv.) a mapa.

Intrare: cartografiat
cartografiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartografiat
  • cartografiatul
  • cartografiatu‑
  • cartografia
  • cartografiata
plural
  • cartografiați
  • cartografiații
  • cartografiate
  • cartografiatele
genitiv-dativ singular
  • cartografiat
  • cartografiatului
  • cartografiate
  • cartografiatei
plural
  • cartografiați
  • cartografiaților
  • cartografiate
  • cartografiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cartografia
  • silabație: car-to-gra-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cartografia
  • cartografiere
  • cartografiat
  • cartografiatu‑
  • cartografiind
  • cartografiindu‑
singular plural
  • cartografia
  • cartografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartografiez
(să)
  • cartografiez
  • cartografiam
  • cartografiai
  • cartografiasem
a II-a (tu)
  • cartografiezi
(să)
  • cartografiezi
  • cartografiai
  • cartografiași
  • cartografiaseși
a III-a (el, ea)
  • cartografia
(să)
  • cartografieze
  • cartografia
  • cartografie
  • cartografiase
plural I (noi)
  • cartografiem
(să)
  • cartografiem
  • cartografiam
  • cartografiarăm
  • cartografiaserăm
  • cartografiasem
a II-a (voi)
  • cartografiați
(să)
  • cartografiați
  • cartografiați
  • cartografiarăți
  • cartografiaserăți
  • cartografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cartografia
(să)
  • cartografieze
  • cartografiau
  • cartografia
  • cartografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cartografia

  • 1. A executa hărți și planuri topografice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mapa

etimologie:

  • cartografie
    surse: DEX '09 DEX '98 DN