12 definiții pentru cartezianism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cartezianísm sn [At: DA / P: ~zi-a~ / E: fr cartésianisme] 1 Doctrină a filozofului Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului. 2 Curent de gândire care a continuat sistemul lui Descartes în filozofie și în știință. 3 Formă de raționalism.

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filosofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes (latinește Cartesius), cunoscută și sub numele de «raționalism», care, în locul credinței oarbe, pune rațiunea la baza cunoașterii; aspectul idealist al acestei doctrine constă în tendința de a împăca idealismul cu materialismul, exprimînd astfel ideologia șovăitoare, dualistă, a burgheziei franceze din secolul al XVII-lea. – Pronunțat: -zi-a-.

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes, care, în locul credinței oarbe, pune la baza cunoașterii rațiunea, dar, în același timp, încearcă să împace idealismul cu materialismul. [Pr.: -zi-a-] – Fr. cartésianisme.

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme].

CARTEZIANÍSM s. n. concepția filozofică a lui Descartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism. (< fr. cartésianisme)

CARTEZIANÍSM n. Concepție filozofică a lui Decartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism. [Sil. -zi-a-] /<fr. cartésianisme

*cartezianízm n. Doctrina filosofuluĭ Descartes. – Cartezianizmu are ca punct de plecare îndoĭala metodică, care consistă în îndoĭala provizorie despre toate ca să reconstrueștĭ apoĭ edificiu întreg pe baze noŭă, neîncrezîndu-te decît în evidență. După un renume de un secul și jumătate, cartezianizmu dispăru în fața noŭălor sisteme ale luĭ Locke, Newton și Leibniz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartezianísm (-zi-a-) s. n.

cartezianísm s. n. (sil. -zi-a-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARTEZIANISM (< fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste.

Intrare: cartezianism
  • silabație: -zi-a-nism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartezianism
  • cartezianismul
  • cartezianismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cartezianism
  • cartezianismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cartezianism

  • 1. Doctrina filosofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: