CARTEZIANISM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gîndirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gîndire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme].