9 definiții pentru carpologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARPOLOGIE s. f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. – Din fr. carpologie.
CARPOLOGIE s. f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. – Din fr. carpologie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
carpologie sf [At: DEX2 / E: fr carpologie] Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARPOLOGIE s.f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. [Gen. -iei. / < fr. carpologie, cf. gr. karpos – fruct, logos – studiu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARPOLOGIE s. f. parte a botanicii care studiază fructele. (< fr. carpologie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARPOLOGIE f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. /<fr. carpologie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
carpologie s. f., art. carpologia, g.-d. carpologii, art. carpologiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
carpologie s. f., art. carpologia, g.-d. carpologii, art. carpologiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carpologie s. f., art. carpologia, g.-d. carpologii, art. carpologiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CARPO-1 „fruct, sămînță, carpelă, ovar, fructificație”. ◊ gr. karpos „fruct” > fr. carpo-, engl. id., germ. karpo- > rom. carpo-. □ ~cefal (v. -cefal), s. n., receptacul al sporogonului, care poartă organele de reproducere; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu fructe; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante inferioare la care sporangii sunt incluși în organe speciale, numite sporocarpi; ~for (v. -for), s. m., 1. Peduncul care susține fructul. 2. Bază lărgită a gineceului. 3. Suport bifidat al mericarpului; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de reproducere sexuată, generînd carpofori, la rodofite; ~gen (v. -gen1), adj., care produce carpogoane, carpele sau fructe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a fructului; ~gon (v. -gon1), s. n., gametange feminin care conține oosfera, prezent la alge; ~lit (v. -lit1), s. n., fruct fosil prezent în straturile geologice; ~liză (v. -liză), s. f., disocierea carpelelor sudate; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fructelor; ~manie (v. -manie), s. f., producere teratologică de cistolite în unele fructe; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de fruct; ~podiu (v. -podiu), s. n., pedicelul fructului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere permanentă a fructelor; ~sferă (v. -sferă), s. f., oosferă înainte de fecundare; ~sperm (v. -sperm), s. n., oosferă fecundată, specifică algelor; ~spor (v. -spor), s. m., spor asexuat, neflagelat și haploid al algelor roșii, format în carposporange; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. n., celule ale filamentelor carposporogene de la algele roșii, în care se diferențiază carposporii; ~sporofit (v. sporo-, v. -fit), s. n., prima generație sporofitică a algelor roșii, constituită din filamente sporogene și gonimoblaste; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., (la labiate) bordură de peri în gîtul caliciului, întîrziind diseminarea; ~tecă (v. -tecă), s. f., teacă a sporilor; ~zom (v. -zom), s. m., corp de fructificație, specific fungilor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
carpologiesubstantiv feminin
- 1. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- carpologie DEX '09 DEX '98 DN