2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

CAROTINĂ s. f. v. caroten.

CAROTINĂ s. f. v. caroten.

carotină sf vz caroten

CAROTINĂ s.f. Caroten. [< germ. Karotin, fr. carotine].

CAROTEN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale (morcov) și în unele produse animale (grăsimi, gălbenuș). [Var.: carotină s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.

caroten sn [At: DEX2 / V: ~tină sf / E: fr carotène, ger Karotin] Pigment roșu- portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale.

CAROTEN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale. [Var.: carotină s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.

CAROTEN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov].

CAROTEN s. n. pigment portocaliu-roșcat în unele vegetale (morcovi) și produse animale. (< fr. carotène, germ. Karotin)

CAROTEN n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele țesuturi vegetale și animale. /<fr. carotene, germ. Karotin

Ortografice DOOM

caroten s. n.

caroten s. n.

caroten s. n.

Intrare: carotină
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotină
  • carotina
plural — —
genitiv-dativ singular
  • carotine
  • carotinei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: caroten
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caroten
  • carotenul
  • carotenu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • caroten
  • carotenului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotină
  • carotina
plural — —
genitiv-dativ singular
  • carotine
  • carotinei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carotinăsubstantiv feminin

etimologie:

carotensubstantiv neutru

  • 1. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale (morcov) și în unele produse animale (grăsimi, gălbenuș). DEX '09 DN
    sinonime: carotină
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.