11 definiții pentru caroten
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAROTEN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale (morcov) și în unele produse animale (grăsimi, gălbenuș). [Var.: carotină s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.
caroten sn [At: DEX2 / V: ~tină sf / E: fr carotène, ger Karotin] Pigment roșu- portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAROTEN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale. [Var.: carotină s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAROTEN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAROTEN s. n. pigment portocaliu-roșcat în unele vegetale (morcovi) și produse animale. (< fr. carotène, germ. Karotin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAROTEN n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele țesuturi vegetale și animale. /<fr. carotene, germ. Karotin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAROTINĂ s. f. v. caroten.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAROTINĂ s. f. v. caroten.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
carotină sf vz caroten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caroten s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caroten s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caroten s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
carotensubstantiv neutru
- 1. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale (morcov) și în unele produse animale (grăsimi, gălbenuș). DEX '09 DNsinonime: carotină
etimologie:
- carotène DEX '09 DEX '98 DN
- Karotin DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.