12 definiții pentru carotaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carotáj sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr carottage] Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor caratelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute.

CAROTÁJ, carotaje, s. n. Operație de determinare prin foraj a structurii și compoziției stratelor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.

CAROTÁJ, carotaje, s. n. Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.

CAROTÁJ s. n. Determinare a terenurilor scoarței terestre prin scoaterea de carote2 sau prin măsurarea unor proprietăți fizice ale rocii străbătute.

CAROTÁJ s. n. Determinare a structurii și compoziției subsolurilor, prin scoaterea de carote2 sau prin determinarea proprietăților fizice ale rocii străbătute. – Fr. carottage.

CAROTÁJ s.n. Determinarea structurii terenurilor scoarței terestre prin scoaterea de carote (II) [în DN] sau prin măsurarea unei proprietăți fizice a rocii respective. [< fr. carottage].

CAROTÁJ s. n. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute. (< fr. carottage)

CAROTÁJ ~e n. Determinare a structurii scoarței terestre bazate pe analiza carotelor. ~ radioactiv. ~ magnetic. /<fr. carottage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carotáj s. n., pl. carotáje

carotáj s. n., pl. carotáje


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAROTAJ (< fr.) s. n. Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată.

Intrare: carotaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotaj
  • carotajul
  • carotaju‑
plural
  • carotaje
  • carotajele
genitiv-dativ singular
  • carotaj
  • carotajului
plural
  • carotaje
  • carotajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carotaj

  • 1. Operație de determinare prin foraj a structurii și compoziției stratelor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: