2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carota vi [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr carotter] (Frm) 1 A înșela. 2 A extorca. 3 (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. 4 (Glg) A preleva o carotă (2) din teren.

CAROTÁ, carotez, vb. I. Intranz. (Livr.) A înșela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter.

CAROTÁ, carotez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A înșela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter.

CAROTÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A înșela; a estorca. ♦ A juca astfel la biliard încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. [< fr. carotter].

CAROTÁ vb. intr. (fam.) a înșela; a estorca. ◊ a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă. (< fr. carotter)

caro sf [At: DA / V: ~ot sm (pl: ~oți) / Pl: ~te / E: fr carotte] 1 Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galben-roșiatică (Daucus carota). 2 (Glg) Probă cilindrică de material luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. 3 (Spc) Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acestuia în laborator. 4 (Fig; rar) Înșelătorie. 5 (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. corectată

morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oa sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.

CARÓTĂ, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, foarte bogat în zaharuri. 2. Probă de rocă, de formă cilindrică, extrasă din gaura de sondă pentru cercetarea caracteristicilor terenului. 3. Corp de probă cilindric luat din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării în laborator a proprietăților fizice și mecanice ale acesteia. 4. Fig. (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie. 5. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.

CARÓTĂ, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator. 3. Fig. (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

CARÓTĂ, carote, s. f. Varietate de morcovi foarte timpurii, cu rădăcini scurte, globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, cu carnea foarte fragedă.

CARÓTĂ2 carote, s. f. Probă cilindrică luată din fundul găurii unei sonde, pentru a determina structura geologică și mineralogică a stratului. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele, după 28 de zile de la turnare.

CARÓTĂ1, carote, s. f. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. – Fr. carotte.

CARÓTĂ2, carote, s. f. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde, pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică de material, luată din betonul de fundație al unei șosele, după 28 zile de la turnare. – Fr. carotte.

CARÓTĂ s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roșiatică. II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele după 28 de zile de la turnare. III. (Fig.; franțuzism) Înșelătorie, șarlatanie. IV. (Fam.) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov].

CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor. ◊ probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice. III. (fig.) înșelătorie, șarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)

CARÓTĂ1 f. livr. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte de culoare galbenă-roșcată. /<fr. carotte

CARÓTĂ2 ~e f. 1) Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăților terenului. 2) Probă de material luată din betonul unei șosele, în vederea determinării proprietății fizico-mecanice a acesteia. 3) Poziție dificilă la jocul de biliard, lăsată în mod intenționat adversarului. /<fr. carotte

arată toate definițiile

Intrare: carota
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carota
  • carotare
  • carotat
  • carotatu‑
  • carotând
  • carotându‑
singular plural
  • carotea
  • carotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carotez
(să)
  • carotez
  • carotam
  • carotai
  • carotasem
a II-a (tu)
  • carotezi
(să)
  • carotezi
  • carotai
  • carotași
  • carotaseși
a III-a (el, ea)
  • carotea
(să)
  • caroteze
  • carota
  • carotă
  • carotase
plural I (noi)
  • carotăm
(să)
  • carotăm
  • carotam
  • carotarăm
  • carotaserăm
  • carotasem
a II-a (voi)
  • carotați
(să)
  • carotați
  • carotați
  • carotarăți
  • carotaserăți
  • carotaseți
a III-a (ei, ele)
  • carotea
(să)
  • caroteze
  • carotau
  • carota
  • carotaseră
Intrare: carotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caro
  • carota
plural
  • carote
  • carotele
genitiv-dativ singular
  • carote
  • carotei
plural
  • carote
  • carotelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carotă

  • 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, foarte bogat în zaharuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: morcov
  • 2. Probă de rocă, de formă cilindrică, extrasă din gaura de sondă pentru cercetarea caracteristicilor terenului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Corp de probă cilindric luat din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării în laborator a proprietăților fizice și mecanice ale acesteia.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 5. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: