19 definiții pentru carnivor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carnivór, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 279 / V: ~nev~ / Pl: ~i, ~e / E: fr carnivore] 1 a Care se hrănește mai ales cu carne. 2 a (Îs) Plante ~e Grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.). 3 snp Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini foarte ascuțiți. 4 sns Animal din ordinul carnivore (3).

CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu mici nevertebrate (insecte, viermi etc.). 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.

CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește mai ales cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.) 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.

CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj. Care se hrănește cu carne. Toată lumea cunoaște lupul, fiara asta carnivoră și nesățioasă. NEGRUZZI, S. I 279. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin din clasa mamiferelor cuprinzînd animalele care se hrănesc cu carne, au dinți canini lungi și ascuțiți, măsele carnasiere, mirosul și auzul fin. Avea obrajii îmbujorați, dinții enormi de carnivor robust, ochii albaștri fără de expresie. BART, E. 375.

CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj. Care se hrănește cu carne. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin din clasa mamiferelor cuprinzând animalele care se hrănesc cu carne, au carnasiere și canini lungi și ascuțiți. – Fr. carnivore (lat. lit. carnivorus).

CARNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu carne; carnasier. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digeră prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora].

CARNIVÓR, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus)

CARNIVÓR2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne (reprezentanți: lupul, vulpea, hiena, pantera, leul, tigrul etc.). 2) Animal din acest ordin. /<fr. carnivore, lat. carnivorus

CARNIVÓR1 ~ă (~i, ~e) Care folosește drept hrană carnea. ◊ Plante ~e grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală, au însușirea de a se hrăni cu animale mici (insecte, viermi etc.). /<fr. carnivore, lat. carnivorus

carnivor a. care se hrănește cu carne. ║ n. pl. carnivore, clasă de animale cari se hrănesc cu carne crudă, numite obișnuit fiare.

*carnivór, -ă adj. (lat. carnivorus, d. caro, carnis, carne, și vorare, a înghiți, a mînca. V. devor). Care se nutrește cu carne, ca lupu. S. n., pl. e. Animal carnivor. V. mamifer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carnivór2 s. n., pl. carnivóre

carnivór1 adj. m., pl. carnivóri; f. carnivóră, pl. carnivóre

carnivór adj. m., pl. carnivóri; f. sg. carnivóră, pl. carnivóre

carnivór s. n., pl. carnivóre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARNIVÓR adj. (rar) carnasier. (Animal ~.)

CARNIVOR adj. (rar) carnasier. (Animal ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANIMALE CARNIVORE. Subst. Carnivore. Animal carnivor, animal carnasier; carnivor. Lup, lupușor (dim.), lupoi (augm.); lupoaică, lupoaie (înv. și reg.); pui de lup, lupan (reg.); lupărie (rar). Vulpe, vulpișoară (dim.), vulpiță, vulpoaică; vulpoi; pui de vulpe, vulpan (pop.); vulpărie. Cîine; cîine-sălbatic, dingo; cîine-enot, bursuc-cu-barbă; șacal; hienă. Urs, ursuleț (dim.), ursac (pop.); ursoaică, ursoaie (rar), ursă (reg.); pui de urs, ursuleț; urs-brun, urs carpatin; urs alb, urs polar; urs negru, baribal; grizzly; ursărime (rar). Jder; jder-de-piatră, beică; dihor; hermină; hermelină, cacom (înv. și reg.), helge (reg.); nevăstuică; viezure, bursuc, bursucel (dim.). Vidră, lutră; noriță, nurcă; vizon. Rîs, linx; rîsoaică (rar); pisică-sălbatică. Pisică, pisicuță (dim.); motan, motănaș (dim.), motănel, motănime. Leu, leușor (dim.), leuț; leoaică. Tigru, tigrișor (dim.), tigră (înv.), tigroaică, tigresă (rar), tigroaie (înv.). Leopard, ghepard; panteră, panteră-neagră; cuguar, puma; jaguar; panteră-de-zăpadă, uncia, irbis, leopardul zăpezilor. Focă; morsă, vacă-de-mare; ontarie; urs-de-mare; leu-de-mare. Adj. Carnivor, carnasier. Lupesc. Vulpesc, vulpăresc (rar). Ursăresc (rar). Pisicesc; felin. Leonin (livr.). Cîinesc, canin. Adv. Lupește. Vulpește. Cîinește. Pisicește. V. cîine, glasuri de animale, pisică.

CARNI- „carne, carnal”. ◊ L. caro, nis „came” > fr. carni-, it. id., engl. id., germ. karni- > rom. carni-.~color (v. -color), adj., de culoarea roșie a cărnii; ~form (v. -form), adj., cu aspect de carne; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu carne. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere care se hrănesc predominant cu carne, avînd carnasiere și canini lungi și ascuțiți.

Intrare: carnivor
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnivor
  • carnivorul
  • carnivoru‑
  • carnivo
  • carnivora
plural
  • carnivori
  • carnivorii
  • carnivore
  • carnivorele
genitiv-dativ singular
  • carnivor
  • carnivorului
  • carnivore
  • carnivorei
plural
  • carnivori
  • carnivorilor
  • carnivore
  • carnivorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)