13 definiții pentru carnație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARNÁȚIE, carnații, s. f. Structura, consistența și coloritul pielii unei persoane. – Din fr. carnation.

carnație sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 7 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr carnation] Coloritul și structura pielii unei persoane.

CARNÁȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation.

CARNÁȚIE s. f. (Rar) Coloritul pielii unei persoane. – Pronunțat: -ți-e.

CARNÁȚIE, carnații, s. f. (Rar) Coloritul și structura pielii unei persoane. – Fr. carnation.

CARNÁȚIE s.f. Coloritul și structura pielii unei persoane. [Gen. -iei. / < fr. carnation].

CARNÁȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr. carnation)

CARNÁȚIE ~i f. rar Coloritul și structura pielii omului. [Art. carnația; G.-D. carnației; Sil. -ți-e] /<fr. carnation

carnați(un)e f. 1. colorațiunea sau aparența cărnei la om: 2. în pictură, numele părților corpului care apar nude și fără draperie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carnáție (-ți-e) s. f., art. carnáția (-ți-a), g.-d. art. carnáției; pl. carnáții, art. carnáțiile (-ți-i-)

carnáție s. f. (sil. -ți-e), art. carnáția (sil. -ți-a), g.-d. art. carnáției; pl. carnáții, art. carnáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: carnație
carnație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnație
  • carnația
plural
  • carnații
  • carnațiile
genitiv-dativ singular
  • carnații
  • carnației
plural
  • carnații
  • carnațiilor
vocativ singular
plural

carnație

  • 1. Structura, consistența și coloritul pielii unei persoane.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: