14 definiții pentru caritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caritate sf [At: (a. 1857) URICARIUL IV, 439 / V: (înv) ha- / E: fr charité, lat charitas, -tem] 1 Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva Si: filantropie. 2 (Îs) Soră de ~ Infirmieră.

CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.

CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.

CARITÁTE s. f. (În societatea burgheză) Atitudine pretins miloasă prin care exploatatorii, dînd uneori pomeni, vor să pară generoși. V. filantropie. ◊ (În trecut) Soră de caritate = infirmieră; (astăzi înlocuit prin) soră de ocrotire.

CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ (Ieșit din uz) Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Fr. charité (lat. lit. caritas, -atis).

CARITÁTE s.f. Atitudine de milă afectată, prin care cei avuți vor să pară generoși, dând pomeni. ♦ Generozitate, filantropie. [< lat. caritas, cf. it. carità].

CARITÁTE s. f. atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. (< fr. charité, lat. caritas)

CARITÁTE f. livr. Binefacere în folosul celor săraci; filantropie. ◊ Soră de ~ infirmieră. /<fr. charité, lat. caritas, ~atis

caritate f. iubirea lui D-zeu și a aproapelui: credința, speranța și caritatea sunt cele trei virtuți teologale.

*caritáte f. (lat. cáritas, -átis, d. carus, scump, ĭubit). Ĭubire de Dumnezeŭ saŭ de oamenĭ. Milă. Pomană. Soră de caritate, călugăriță din congregațiunea instituită la 1607 de Vincențiŭ de Paul p. ajutarea săracilor și bolnavilor. Bĭuroŭ de caritate, unde se distribue ajutoare nevoĭașilor. Dame de caritate, acelea care secundează bĭurourile de caritate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caritáte s. f., g.-d. art. caritắții

caritáte s. f., g.-d. art. carității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARITÁTE s. v. binefacere.

CARITATE s. binefacere, filantropie, milă. (Act de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caritáte (-ắți), s. f. – Atitudine miloasă, filantropie. Lat. charitatem (sec. XIX). – Der. caritabil, adj., din fr. charitable.

Intrare: caritate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caritate
  • caritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • carități
  • carității
plural
vocativ singular
plural