13 definiții pentru cariochineză cariocineză cariokineză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cariochine sf [At: DEX2 / V: ~ocin~ / P: ~ri-o~ / E: fr kariokinèse] (Blg) Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului Si: mitoză.

CARIOCHINÉZĂ s. f. Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului; mitoză. [Pr.: -ri-o-.Var.: cariocinéză s. f.] – Din fr. kariokinèse.

CARIOCHINÉZĂ s. f. Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului; mitoză. [Pr.: -ri-o-Var.: cariocinéză s. f.] – Din fr. kariokinèse.

CARIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; mitoză. [Pron. -ri-o-, var. cariocineză s.f. / < fr. caryocinèse, cf. gr. karyon – nucleu, kinesis – mișcare].

CARIOCHINÉZĂ s. f. mitoză. (< fr. caryocinèse)

CARIOCHINÉZĂ ~e f. biol. rar Mod de înmulțire a celulelor, caracterizat prin apariția cromozomilor. [Sil. -ri-o-] /<germ. karyokinese

cariocinéză sf vz cariochineză

CARIOCINÉZĂ s. f. v. cariochineză.

CARIOCINÉZĂ s. f. v. cariochineză.

CARIOCINÉZĂ s.f. v. cariochineză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cariochinéză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. cariochinézei

cariochinéză s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. cariochinézei; pl. cariochinéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARIOCHINE s. (BIOL.) mitoză.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARIO-1 „nucleu celular, nuclear”. ◊ gr. karyon „nucă, nucleu” > fr. caryo-, engl. id., it. cario-, germ. karyo- > rom. cario-.~biont (v. -biont), s. n., organism vegetal cu nucleul bine diferențiat; ~carp (v. -carp), adj., al cărui fruct se aseamănă cu o nucă; ~chineză (~kineză, ~cineză) (v. -chineză), s. f., tip de înmulțire a celulelor vii, caracterizat prin transformări în structura nucleului care se divide indirect; sin. mitoză; ~cit (v. -cit), s. n., normoblast policromatofil; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de fragmentare a nucleului celular; ~crom (v. -crom), s. m., 1. Celulă nervoasă în care nucleul se colorează intens. 2. Celulă nervoasă care prezintă un raport nucleocitoplasmic ridicat; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de fuzionare a nucleilor de sex diferit; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și diferențiere a nucleului celular; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a cromozomilor dintr-o celulă, după numărul și caracterele morfologice ale acestora; ~lemă (v. -lemă1), s. f., membrană care delimitează nucleul, fiind formată din citoplasma înconjurătoare; sin. membrană nucleară; ~limfă (v. -limfă), s. f., suc nuclear acromatinic, prezent în nucleul interfazic sau în repaus; sin. nucleoplasmă, carienchim; ~liză (v. -liză), s. f., proces necrobiotic de dezintegrare a nucleului celular; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul nucleului celular; ~mer (v. -mer), s. n., fragment dintr-un cromozom; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a diametrelor nucleilor celulari, cu ajutorul microscopului; ~mixie (v. -mixie1), s. f., amfimixie*; ~picnoză (v. -picnoză), s. f., condensarea structurilor cromatiniene nucleare într-o masă densă și tahicromatică; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., masă protoplasmatică vie din interiorul membranei nucleare, cuprinzînd cariolimfa și cromatina; ~plasmogamie (v. plasmo-, v. -gamie), s. f., proces de fuzionare a doi gameți, rezultînd o celulă nouă; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul din nucleul celulei; ~rexă (v. -rexă), s. f., cariorexie*; ~rexie (v. -rexie), s. f., proces de rupere a nucleului celular în mai multe fragmente și răspîndirea lor în citoplasmă; sin. cariorexă; ~schiză (v. -schiză), s. f., eliminarea unor produse sau formațiuni în afara nucleului celular; ~stază (v. -stază), s. f., timp intermitotic; ~tecă (v. -tecă), s. f., membrană nucleară care separă carioplasma de citoplasmă; ~tip (v. -tip), s. n., totalitatea cromozomilor unei specii sau a unor soiuri, împreună cu particularitățile lor caracteristice; ~zom (v. -zom), s. m., masă granulară de substanță cromatică, prezentă în plasma nucleară în timpul interfazei.

Intrare: cariochineză
  • silabație: ca-ri-o-
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cariochine
  • cariochineza
plural
genitiv-dativ singular
  • cariochineze
  • cariochinezei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cariocine
  • cariocineza
plural
genitiv-dativ singular
  • cariocineze
  • cariocinezei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cariokine
  • cariokineza
plural
genitiv-dativ singular
  • cariokineze
  • cariokinezei
plural
vocativ singular
plural

cariochineză cariocineză cariokineză

  • 1. Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: mitoză

etimologie: