carica¹ vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 11/5 / Pzi: ~chez / E: it caricare] 1 (Iuz) A caricaturiza. 2 A încărca o navă.

carica² v vz cărica

CARICA vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].

CARICA vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a șarja. (< it. caricare, lat. carricare)

carică sf vz cărică

cărica vt [At: ANON. CAR. / V: car~, ~iga / Pzi: ~ichez / E: cărică] (Reg) A învârti.

cărică¹ sf [At: ANON. CAR. / V: car~, ~igă (pl: ~igi, reg, ~iji), gărigă / Pl: ~ici / E: mg karika (garika)] (Reg) 1 Rotiță. 2 Rotița de care atârnă sforile ițelor. 3 Scripetele sucalei. 4 Rotița de la fus. 5 Roata olarului pe care se așază lutul. 6 (Lpl) Roțile concentrice detașabile de la plită Si: capace. 7 (Îf -igi) Fiecare dintre zalele unui lanț.

cărică² sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Grămadă de lucruri.

căriga vt vz cărica

gărigă sf vz cărică

❍CĂRICĂ (pl. -ici), CĂRIGĂ (pl. -igi) sf. Trans. Băn. 1 Rotiță ¶ 2 🫀 Rotulă [ung. karika].

❍CĂRIGĂ 👉 CĂRICĂ.

carica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carică

cărică (cărici), s. f. – Rotiță. Mag. karika (DAR). În Trans.

CARICA L., CARICA, fam. Caricaceae. Gen originar din America tropicală și subtropicală, cca 40 specii, arbuști sau arbori (pînă la 10 m înălțime). Tulpină moale, falsă, cu urme lăsate de frunzele căzute. Frunze mari, persistente, coriacee, lung-pețiolate, simple, lobate sau palmat-sectate, verzi-gălbui. La plantele femele frunzele sînt mai puțin lobate. Plantă dioică. Flori galbene, mărunte, cele femele în corimbi scurți, cu corola liberă sau concrescută la bază, cele mascule în panicule lung-pedunculate și corola concrescută în formă de pîl- nie sau tub. Fruct galben-roșiatic, se aseamănă la gust cu pepenele galben. Semințe mici, negre, acoperite de un arii mucilaginos. în condiții de seră se obțin numai în urma polenizării artificiale. Fructifică în al 3-lea sau al 4-lea an de la însămînțare.

Carica papaya L. De obicei arbore de cca 6 m înălțime, neramificat, cu frunze mari, 5-7 lobi sau penate. Fruct, în exterior galben sau galben-verde, lunguieț, comestibil. În țările tropicale se cultivă ca plantă fructiferă.

Ficus carica L. « Smochin ». Arbust (cca 5 m înălțime) sau, mai rar, arbore, ramificat de la bază, ramuri groase, puțin numeroase, cenușii sau puțin verzi, scoarța netedă, lujeri groși, verzi. Receptaculul piriform sau sferic închide numeroasele flori mici, unisexuat-monoice sau dioice; în partea inferioară florile femele, care au lipite la bază cele 5 sepale, cele mascule în partea superioară, formate din 3 sepale și 3 stamine. La maturitate, receptaculul (smochina) devine cărnos, dulce, neted, suculent, comestibil. Frunze mari, caduce, alterne, cordat-ovate, cenușii, întregi ori palmat-lobate, nervate, cu 3-5 lobi, adînc-sinuate, neregulat-dințate, pe partea superioară cu peri scurți, rigizi, pe cea inferioară cu peri scurți, moi.

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

CĂRICĂ s. v. rotiță.

cărică s. v. ROTIȚĂ.

CĂRICA vb. (Ban.) A învîrti, a suci. Kerikĕdz. Roto. AC, 345. Etimologie: magh. karikázni. Vezi și căricat, cărică.

CĂRICĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Rotiță. Kĕrikĕ. Rotula. AC, 345. Paszerile kedzure . . . ka ceriga. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: cărigă (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. karika. Vezi și cărica, căricat.