2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.

CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.

carenă sf [At: OLLĂNESCU, O. 369 / V: (pop) -rínă / Pl: ~ne / E: fr carène, it carena] 1 Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2 (Pop) Lemn curbat care formează partea de jos a luntrei și ale cărui extremități formează piscurile. 3 (Zlg) Proeminență alungită a unor organe. 4 (Bot) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite.

CARÉNĂ, carene s. f. Parte inferioară a unei nave, care stă în apă, sub linia de plutire.

CARÉNĂ, carene, s. f. Partea inferioară a unei nave, care stă în apă. – Ngr. karena (<it.).

CARÉNĂ s.f. 1. Partea din corpul navei care stă sub apă. ♦ Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. 2. Porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, care ia naștere prin unirea celor două petale inferioare. 3. Ieșitură a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la păsări. [Pl. -ne. / < fr. carène, it. carena].

CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena)

CARÉNĂ ~e f. 1) (la păsări) Proeminență alungită în formă de creastă a sternului pe care sunt fixați mușchii pieptului și care acționează aripile. 2) bot. Porțiune din corola leguminoaselor care ia naștere din concreșterea a două petale inferioare. 3) Parte exterioară a unei nave care se află sub linia de plutire. /<fr. carene, it. carena

carenă f. partea corăbiei ce stă cufundată în apă, când e încărcată.

CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A echipa un vehicul cu carenaj. 3. A curăța carena unei nave de depuneri vegetale și animale și a o vopsi. – Din fr. caréner, lat. carenare.

carena vt [At: DEX2 / Pzi: ~nez / E: fr caréner, lat carenare] 1 A repara (1) carena unei nave. 2 A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 3 A acoperi cu tablă suprafața unui vehicul de mare viteză. 4 A curăța carena (1) unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea.

CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. – Din fr. caréner, lat. carenare.

CARENÁ vb. I. tr. 1. (Mar.) A curăți carena unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. [Cf. fr. caréner, it. carenare].

CARENÁ vb. tr. 1. a repara, a curăți carena unei nave. 2. a așeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei. 3. a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul. (< fr. caréner, it. carenare)

A CARENÁ ~éz tranz. 1) (nave) A înclina pe o coastă pentru a curăța sau a repara carena; a canarisi. 2) (vehicule de mare viteză) A acoperi cu un carenaj. /<fr. caréner, it. carenare

carínă f., pl. e (ngr. karina; lat. carina). Ĭeșitura saŭ ascuțișu funduluĭ corăbiilor și bărcilor. (Cele cu fundu lat, ca lotca, n’au carină). – Rar carénă (it. carena).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carénă s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne

carénă s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne

carená (a ~) vb., ind. prez. 3 careneáză

arată toate definițiile

Intrare: carenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • care
  • carena
plural
  • carene
  • carenele
genitiv-dativ singular
  • carene
  • carenei
plural
  • carene
  • carenelor
vocativ singular
plural
Intrare: carena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carena
  • carenare
  • carenat
  • carenatu‑
  • carenând
  • carenându‑
singular plural
  • carenea
  • carenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carenez
(să)
  • carenez
  • carenam
  • carenai
  • carenasem
a II-a (tu)
  • carenezi
(să)
  • carenezi
  • carenai
  • carenași
  • carenaseși
a III-a (el, ea)
  • carenea
(să)
  • careneze
  • carena
  • carenă
  • carenase
plural I (noi)
  • carenăm
(să)
  • carenăm
  • carenam
  • carenarăm
  • carenaserăm
  • carenasem
a II-a (voi)
  • carenați
(să)
  • carenați
  • carenați
  • carenarăți
  • carenaserăți
  • carenaseți
a III-a (ei, ele)
  • carenea
(să)
  • careneze
  • carenau
  • carena
  • carenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carenă

  • 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă.
      surse: DN
  • 2. Proeminență prelungită a unor organe.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Carena sternului la păsări.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Ieșitură a unui organ sau a unui os.
      surse: DN
    • diferențiere Creasta osului stern la păsări.
      surse: DN
  • 3. botanică Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase.
    surse: MDN '00

etimologie:

carena

  • 1. A repara carena unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: canarisi
  • 2. A echipa un vehicul cu carenaj.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. A curăța carena unei nave de depuneri vegetale și animale și a o vopsi.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: