CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei interne care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardiologie.

cardiologíe sf [At: DA ms / P: ~di-o~ /E: fr cardiologie] Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă.

CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiologie.

CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de bolile inimii și ale vaselor sanguine. – Pronunțat: -di-o-.

CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă de bolile inimii și ale vaselor sanguine. [Pr.: -di-o-] – Fr. cardiologie (<gr.).

CARDIOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază inima și aparatul circulator. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiologie, cf. gr. kardia – inimă, logos – studiu].

CARDIOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia inimii; cardiopatologie. (< fr. cardiologie)

CARDIOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul inimii și al sistemului cardiovascular. [Art. cardiologia; G.-D. cardiologiei; Sil. -di-o-lo-] /<fr. cardiologie

cardiológic, ~ă a [At: DN³ / P: ~di-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cardiologique] 1 Care aparține cardiologiei. 2 Care provine de la cardiologie. 3 Privitor la cardiologie. 4 Specific cardiologiei.

cardiologíe (-di-o-) s. f., art. cardiología, g.-d. cardiologíi, art. cardiologíei

cardiologíe s. f. (sil. -di-o-), art. cardiología, g.-d. cardiologíi, art. cardiologíei