2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carcere sf vz carceră

cárcer sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: ns cf lat carcer] Fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent.

cárceră sf [At: SAHIA, N. 114 / V: cárce, (înv) ~re / Pl: ~re / E: lat carcer, it carcere] 1 Încăpere mică și întunecoasă în închisori, folosită pentru închiderea unui deținut sub un regim aspru. 2 (Pex) Închisoare. 3 (luz) încăpere de mărimea și forma unui dulap în care erau închiși militarii și elevii pedepsiți în cazărmi și școli.

CÁRCERĂ, carcere, s. f. Încăpere mică și întunecoasă, folosită în trecut în închisori, cazărmi și în școli pentru detenția temporară a unei persoane pedepsite. – Din lat. carcer, it. carcere.

CÁRCERĂ, carcere, s. f. Încăpere mică și întunecoasă, folosită în trecut în închisori, cazărmi și în școli pentru detențiunea temporară a unei persoane pedepsite. – Din lat. carcer, it. carcere.

CÁRCERĂ, carcere, s. f. (În regimurile trecute) încăpere mică și întunecoasă în închisori, folosită pentru detențiunea temporară a unei persoane pedepsite cu înăsprirea regimului. În anii cumpliți, în carcerele strîmte în care burghezia ne-a zvîrlit... CASSIAN, H. 8. ♦ Încăpere la cazărmi și la școli (de obicei de forma și mărimea unui dulap) unde se închideau militarii și elevii pedepsiți.

CÁRCERĂ, carcere, s. f. Încăpere mică și întunecoasă folosită în trecut în închisori, cazărmi și școli, pentru detențiunea temporară a unei persoane pedepsite. – Lat. lit. carcer.

CÁRCER s.n. Tip de fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent. [Cf. lat. carcer].

CÁRCERĂ s.f. Încăpere în închisori, folosită pentru închiderea unui deținut sub un regim aspru. ♦ (Ieșit din uz) Încăpere (în forma și de mărimea unui dulap) unde se închideau militarii și elevii pedepsiți în cazărmi și în școli. [< lat. carcer, cf. it. carcere].

CÁRCERĂ s. f. încăpere mică și întunecoasă în închisori, cazărmi și școli, în trecut, pentru detenție temporară, sub un regim aspru, a celor pedepsiți. (< lat. carcer, it. carcere)

CÁRCERĂ ~e f. (în închisori, cazărmi etc.) Încăpere folosită pentru izolarea temporară a unei persoane sub regim aspru. [G.-D. carcerei] /<lat. carcer, it. carcere

*cárceră f., pl. e și ĭ (lat. carcer, it. cárcere). Arest, închisoare (într’o școală, într’o cazarmă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cárceră s. f., g.-d. art. cárcerei; pl. cárcere

cárceră s. f., g.-d. art. cárcerei; pl. cárcere


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cárceră (cárcere), s. f. – Temniță. It. carcera.Der. încarcera, vb. (a întemnița).

Intrare: carcer
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carcer
  • carcerul
  • carceru‑
plural
  • carcere
  • carcerele
genitiv-dativ singular
  • carcer
  • carcerului
plural
  • carcere
  • carcerelor
vocativ singular
plural
Intrare: carceră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carceră
  • carcera
plural
  • carcere
  • carcerele
genitiv-dativ singular
  • carcere
  • carcerei
plural
  • carcere
  • carcerelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carcere
  • carcerea
plural
  • carceri
  • carcerile
genitiv-dativ singular
  • carceri
  • carcerii
plural
  • carceri
  • carcerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carceră carcere

  • 1. Încăpere mică și întunecoasă, folosită în trecut în închisori, cazărmi și în școli pentru detenția temporară a unei persoane pedepsite.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În anii cumpliți, în carcerele strîmte în care burghezia ne-a zvîrlit... CASSIAN, H. 8.
      surse: DLRLC

etimologie: