13 definiții pentru carburație carburațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carburație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr carburation] 1 (Înv) Carburare. 2 Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul în carburator. 3 (Îs) Cameră de ~ Parte a carburatorului în care se face carburația (2).

CARBURÁȚIE, carburații, s. f. Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul în carburator sau direct în cilindrul unui motor (Diesel) cu ardere internă. ◊ Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația. – Din fr. carburation.

CARBURÁȚIE, carburații, s. f. Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul în carburator ♦ Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația. – Din fr. carburation.

CARBURÁȚIE, carburații, s. f. Amestecarea combustibilului lichid cu aerul în anumite proporții pentru a putea alimenta un motor cu explozie. ◊ Cameră de carburație = parte a carburatorului unui motor cu explozie în care se face amestecul carburantului cu aerul, în vederea alimentării motorului. – Pronunțat: -ți-e.

CARBURÁȚIE, carburații, s. f. Procesul de amestecare a combustibilului lichid cu aerul, la motoarele cu explozie ◊ Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația. – Fr. carburation.

CARBURÁȚIE s.f. Amestecare a combustibilului cu aer (la motoarele cu explozie). ◊ Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația. [Gen. -iei, var. carburațiune s.f. / cf. fr. carburation].

CARBURÁȚIE s. f. amestecare a combustibilului cu aer (la motoarele cu ardere internă). (< fr. carburation)

CARBURÁȚIE ~i f. v. A CARBURA.Cameră de ~ parte a carburatorului în care se realizează amestecul combustibilului cu aerul. /<fr. carburation

carburațiune sf vz carburație

CARBURAȚIÚNE s.f. v. carburație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carburáție (-ți-e) s. f., art. carburáția (-ți-a), g.-d. art. carburáției; pl. carburáții, art. carburáțiile (-ți-i-)

carburáție s. f. (sil. -ți-e), art. carburáția (sil. -ți-a), g.-d. art. carburáției; pl. carburáții, art. carburáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: carburație
carburație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carburație
  • carburația
plural
  • carburații
  • carburațiile
genitiv-dativ singular
  • carburații
  • carburației
plural
  • carburații
  • carburațiilor
vocativ singular
plural
carburațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carburațiune
  • carburațiunea
plural
  • carburațiuni
  • carburațiunile
genitiv-dativ singular
  • carburațiuni
  • carburațiunii
plural
  • carburațiuni
  • carburațiunilor
vocativ singular
plural

carburație carburațiune

  • 1. Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul în carburator sau direct în cilindrul unui motor (Diesel) cu ardere internă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: