CARBOID, carboide, s. f. (Chim.) Nume dat unor compuși organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc. – Din fr. carboïdes.

carboid sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr carboïdes] (Chm) Nume dat unor compuși organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc.

CARBOID, carboide, s. n. (Chim.) Nume dat unor compuși organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc. – Din fr. carboïdes.

CARBOIDE s.n.pl. Compuși organici care se găsesc în asfalturi naturale, în reziduurile de la cracare etc. [Pron. -bo-i-, sg. carboid. / < fr. carboïdes].

CARBOIDE s. f. pl. compuși organici care se găsesc în asfalturi naturale, în reziduurile de la cracare etc. (< fr. carboïdes)

carboid s. n. (sil. -bo-id) pl. carboide

CARBO- „cărbune, carbon, dioxid de carbon”. ◊ L. carbo „cărbune” > fr. carbo-, it. id., engl. id., germ. karbo- > rom. carbo-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., capnofilie*; ~gen (v. -gen₁), s. n., amestec de dioxid de carbon și oxigen, utilizat ca stimulent al căilor respiratorii; ~ide (v. -id), s. f. pl., compuși organici care se găsesc în asfalturile naturale; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru detectarea dioxidului de carbon; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a gazului carbonic.