9 definiții pentru carbogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carbogén sn [At: DEX2 / E: fr carbogène] Amestec de bioxid de carbon în oxigen, utilizat, mai ales, în tratamentul asfixiilor.

CARBOGÉN s. n. Amestec de dioxid de carbon în oxigen, utilizat mai ales în tratamentul asfixiilor. – Din fr. carbogène.

CARBOGÉN s. n. Amestec de bioxid de carbon în oxigen, utilizat mai ales în tratamentul asfixiilor. – Din fr. carbogène.

CARBOGÉN s.n. Amestec de bioxid de carbon cu oxigen, folosit ca stimulent al căilor respiratorii. [< fr. carbogène].

CARBOGÉN s. n. amestec de bioxid de carbon cu oxigen, stimulent al căilor respiratorii. (< fr. carbogène)

CARBOGÉN n. Amestec de bioxid de carbon și oxigen, folosit ca stimulent al căilor respiratorii. /<fr. carbogene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARBO- „cărbune, carbon, dioxid de carbon”. ◊ L. carbo „cărbune” > fr. carbo-, it. id., engl. id., germ. karbo- > rom. carbo-.~filie (v. -filie1), s. f., capnofilie*; ~gen (v. -gen1), s. n., amestec de dioxid de carbon și oxigen, utilizat ca stimulent al căilor respiratorii; ~ide (v. -id), s. f. pl., compuși organici care se găsesc în asfalturile naturale; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru detectarea dioxidului de carbon; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a gazului carbonic.

Intrare: carbogen
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbogen
  • carbogenul
  • carbogenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • carbogen
  • carbogenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carbogen

  • 1. Amestec de dioxid de carbon în oxigen, utilizat mai ales în tratamentul asfixiilor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: