CARBID s. n. Substanță solidă, formată din calciu și carbon, folosită mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu. – Din fr. carbide.

carbid sn [At: BOGZA, C. O. 121 / E: fr carbide] Substanță solidă, formată din calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei Si: carbură (2) de calciu.

CARBID s. n. Substanță solidă, formată din calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu. – Din fr. carbide.

CARBID s. n. Combinație chimică de calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu. Lîngă lămpile de carbid, lîngă miner, Ochiul pieziș n-avea odihnă și somn, Numărînd ceasurile de muncă vîndute pentru domni. VINTILĂ, O. 22. La cinci și jumătate s-au adunat aproape toți. Fiecare cu felinarul lui de carbid, căruia îi mai dă apă și îi potrivește flacăra. BOGZA, Ț. 57. Felinarele cu carbid abia sparg bezna. BOGZA, C. O. 121.

CARBID s. n. Substanță solidă, cenușie, formată din calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei. – Fr. carbide.

CARBID s.n. Carbură de calciu, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei. [< germ. Karbid].

CARBID s. n. carbură de calciu. (< germ. Karbid)

CARBID n. Carbură de calciu întrebuințată la fabricarea acetilenei. /<fr. carbide

carbid s. n.

carbid s. n.

carbid s. n.

CARBID s. (CHIM.) acetilură de calciu, carbură de calciu.

CARBID s. (CHIM.) carbură de calciu.