CARBID s. n. Combinație chimică de calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu. Lîngă lămpile de carbid, lîngă miner, Ochiul pieziș n-avea odihnă și somn, Numărînd ceasurile de muncă vîndute pentru domni. VINTILĂ, O. 22. La cinci și jumătate s-au adunat aproape toți. Fiecare cu felinarul lui de carbid, căruia îi mai dă apă și îi potrivește flacăra. BOGZA, Ț. 57. Felinarele cu carbid abia sparg bezna. BOGZA, C. O. 121.