16 definiții pentru carabinier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARABINIER, carabinieri, s. m. 1. (Înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [Pr.: -ni-er] – Din fr. carabinier.

CARABINIER, carabinieri, s. m. 1. (Înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [Pr.: -ni-er] – Din fr. carabinier.

carabinier sm [At: DUMITRACHE, 423 / V: ~ner / P: ~ni-er / Pl: ~i / E: fr carabinier] 1 (Înv) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2 (În Italia) Membru al jandarmeriei.

CARABINIER, carabinieri, s. m. (Învechit) Soldat înarmat cu o carabină. – Pronunțat: -ni-er.

CARABINIER, carabinieri, s. m. (Înv.) Soldat înarmat cu o carabină. [Pr.: -ni-er] – Fr. carabinier.

CARABINIER s.m. Soldat înarmat cu carabină. ♦ Soldat care face serviciu de poliție în Italia. [Pron. -ni-er. / < fr. carabinier, it. carabiniere].

CARABINIER s. m. 1. (în trecut) soldat înarmat cu carabină. 2. membru al jandarmeriei (în Italia); nume dat vameșilor în Spania. (< fr. carabinier, it. carabiniere)

CARABINIER ~a (~i, ~e) m. și f. 1) Ostaș din trupele de interne, înarmat cu o carabină. 2) (în Italia) Ostaș care face serviciul la jandarmerie. [Sil. -ni-er] /<fr. carabinier

carabinier m. soldat înarmat cu carabină.

*carabiniér m. Soldat armat cu carabină (în cavalerie și jandarmerie). În Italia, jandarm. În Spania, agent vamal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carabinier (soldat) (desp. -ni-er) s. m., pl. carabinieri

carabinier (-ni-er) s. m., pl. carabinieri

carabinier s. m. (sil. -ni-er), pl. carabinieri

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARABINIER (< fr.) s. m. 1. Soldat înarmat cu o carabină. ♦ (În Franța) Denumire dată soldaților din cavaleria grea (sec. 17-19) înarmați cu carabine, precum și soldaților de elită din infanterie (1788-1792). 2. Denumire dată astăzi vameșilor în Spania (carabineros), iar în Italia și alte state jandarmeriei (carabinieri).

Carabinierii lui Offenbach – În mai multe din operetele lui Offenbach, unde intervin carabinieri, adică jandarmi (italieni sau spanioli) purtători de carabine, aceștia sosesc, pentru a face ordine sau a pune mina pe tîlhari (ca în opereta Briganzii), totdeauna prea tîrziu, fapt pe care ei înșiși îl subliniază printr-un cuplet: „La spartul tîrgului sosim!” De aici s-a născut vorba adesea folosită pentru a ironiza pe acei agenți ai ordinii publice, anume trimiși după ce dezordinile erau comise și devastările consumate: „Au sosit și ei ca și carabinierii lui Offenbach” – expresie extinsă apoi și la pompierii sosiți după incendiu, și la ajutoarele venite după ce nu mai era nevoie etc., etc. MUZ.

Intrare: carabinier
  • silabație: -ni-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabinier
  • carabinierul
  • carabinieru‑
plural
  • carabinieri
  • carabinierii
genitiv-dativ singular
  • carabinier
  • carabinierului
plural
  • carabinieri
  • carabinierilor
vocativ singular
  • carabinierule
  • carabiniere
plural
  • carabinierilor
carabiner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carabinier, carabinierisubstantiv masculin

  • 1. învechit Soldat înarmat cu o carabină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Nume dat vameșilor în Spania. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.