2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capucín, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: ~uțín, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: it capuccino] 1-2 smf, a (Călugăr catolic) care face parte dintr-o ramură a Ordinului Franciscan. 3 sn (Iuz) Capuținer.

CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj., s. m. și f. (Călugăr) care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.

CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări; adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.

CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări, adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – It. cappuccino.

CAPUCÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. [< fr. capucin, cf. it. cappucino – purtător de glugă].

CAPUCÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. 2. maimuță din America, cu barbă lungă. (< fr. capucin, it. cappuccino)

CAPUCÍN ~ă (~i, ~e) și substantival (în biserica catolică) Care ține de ordinul călugărilor franciscani. /<it. cappuccino

*capucín, -ă s. (it. cappuccino, d. cappuccio, glugă. V. capot, scap). Un fel de călugăr franciscan (saŭ de călugăriță franciscană) care poartă glugă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capucín adj. m., s. m., pl. capucíni; adj. f., s. f. capucínă, pl. capucíne

capucín adj. m., s. m., pl. capucíni; f. sg. capucínă, pl. capucíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capucín (capucíni), s. m. – Călugăr dintr-o ramură a ordinului franciscan. – Var. capuțin. Fr. capucin. Var. corespunde pronunțării germ.Der. capucină, s. f. (călțunaș, Tropelum maius); capuținer, s. n. (cafea cu puțin lapte), din germ. Kapuziner.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (< fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.

Intrare: capucină
capucină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capuci
  • capucina
plural
  • capucine
  • capucinele
genitiv-dativ singular
  • capucine
  • capucinei
plural
  • capucine
  • capucinelor
vocativ singular
plural
Intrare: capucin (adj.)
capucin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capucin
  • capucinul
  • capucinu‑
  • capuci
  • capucina
plural
  • capucini
  • capucinii
  • capucine
  • capucinele
genitiv-dativ singular
  • capucin
  • capucinului
  • capucine
  • capucinei
plural
  • capucini
  • capucinilor
  • capucine
  • capucinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capucin, -ă capucin (2) capucină

  • 1. (Călugăr) care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: