15 definiții pentru captivitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPTIVITÁTE s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv; prizonierat. – Din fr. captivité, lat. captivitas, -atis.

CAPTIVITÁTE s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv; prizonierat. – Din fr. captivité, lat. captivitas, -atis.

captivitate sf [At: LB / Pl: ~tăți / E: fr captivité, lat captivitas] 1 Privare de libertate Si: capturare, prindere, reținere, robire, sechestrare. 2 Stare în care se află un om captiv (1) Si: arest, prizonierat, robie. 3 Perioadă în care un om este captiv (1)

CAPTIVITÁTE, captivități, s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om lipsit de libertate; prizonierat, robie. ◊ (Mai rar, fiind vorba despre animale) Este interzisă deținerea de vînat în captivitate, fără aprobarea Ministerului Gospodăriei Silvice. B. O. 1953, 37.

CAPTIVITÁTE s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv. – Fr. captivité (lat. lit. captivitas, -atis).

CAPTIVITÁTE s.f. Lipsă de libertate; prizonierat. [Cf. fr. captivité, lat. captivitas].

CAPTIVITÁTE s. f. faptul de a fi captiv; privare de libertate; prizonierat. ◊ stare de izolare a unor animale de mediul lor natural. (< fr. captivité, lat. captivitas)

CAPTIVITÁTE ~ăți f. Stare a celui captiv; prizonierat. [Art. captivitatea; G.-D. captivității] /<fr. captivité, lat. captivitas, ~atis

captivitate f. 1. starea celui captiv; 2. fig. servitute, robie.

*captivitáte f. (lat. captivitas, -átis). Starea celuĭ captiv, prinsoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

captivitate s. f., g.-d. art. captivității

captivitate s. f., g.-d. art. captivității

captivitáte s. f., g.-d. art. captivității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAPTIVITÁTE s. 1. v. prizonierat. 2. robie, sclavie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitură, sclavism, șerbie. (~ evreilor, în antichitate.)

CAPTIVITATE s. 1. prizonierat, (rar) prizonierie, (înv. și pop.) prinsoare, robie, (înv.) robiciune, robime, robire. (Ostașul a stat în ~ doi ani.) 2. robie, sclavie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitură, sclavism, șerbie. (~ evreilor în antichitate.)

Intrare: captivitate
captivitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • captivitate
  • captivitatea
plural
  • captivități
  • captivitățile
genitiv-dativ singular
  • captivități
  • captivității
plural
  • captivități
  • captivităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

captivitate, captivitățisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Stare de izolare a unor animale de mediul lor natural. MDN '00
      • format_quote (Despre animale) Este interzisă deținerea de vînat în captivitate, fără aprobarea Ministerului Gospodăriei Silvice. B. O. 1953, 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.