2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capsa vt [At: DA / Pzi: ~sez / E: capsă] 1-2 A prinde ceva cu ajutorul unor capse (2-3). 3-4 A echipa (un obiect) cu o capsă (2-3).

CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde ceva cu ajutorul unor capse. 2. A echipa, a prevedea cu o capsă. – Din capsă.

CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde ceva cu ajutorul unor capse. 2. A echipa, a prevedea cu o capsă. – Din capsă.

CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. A prinde (acte, foi, documente etc.) cu capse, ca să stea fixate laolaltă. Actele au fost clasate și capsate.

CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde foi, acte etc. cu capse (3). 2. A aplica o capsă (4) unui cartuș. – Din capsă.

CAPSÁ vb. I. tr. 1. A prinde (ceva) cu o capsă (3) [în DN]. 2. A aplica o capsă (4) [în DN] unui cartuș. [< capsă].

CAPSÁ vb. tr. 1. a prinde cu o capsă (3). 2. a aplica o capsă (4) unui cartuș. (< capsă)

A CAPSÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, foi) A prinde cu o capsă. 2) (cartușe) A prevedea cu o capsă. /Din capsă

cápsă sf [At: P. MAIOR, IST. 270/18 / Pl: ~se / E: lat capsa, ger Kapsel] 1 (Ltî) Cutie. 2 Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii Si: buton. 3 Dispozitiv de metal folosit la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 4 Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. 5 (Fam; îe) A fi cu ~ sa pusa A fi gata de ceartă. 6 Capsulă (4). 7 (Elt) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului.

CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Mică piesă metalică utilizată la prinderea laolaltă a unor hârtii, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la cartușele armelor de foc, la provocarea unei explozii în mine etc. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.

CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.

CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcătuit din două discuri mici care se îmbucă unul în altul și care servesc (în loc de nasturi sau copci) la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. V. buton. 2. Inel metalic cu care se consolidează o butonieră rotundă, prin care se petrece un șiret, cu scopul de a încheia diferite obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sîrmă servind la atașarea mai multor hîrtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. Puști și pistoale cu capsă. IONESCU, M. 743. 5. Capsulă (4).

CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcătuit din două discuri mici care se îmbucă, servind la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc. 2. Inel metalic cu care se întărește o butonieră, prin care se trece un șiret, în scopul de a încheia diferite obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sârmă servind la atașarea mai multor hârtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 5. Capsulă (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).

CÁPSĂ s.f. 1. Dispozitiv de închidere făcut din piese care se îmbucă una în alta și care servește la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. Piesă (de sârmă) cu care se prind mai multe hârtii, foile unei cărți etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminantă, care se folosește la armele de foc, la mine etc. pentru a face să explodeze încărcătura. 5. Capsulă (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

CÁPSĂ s. f. 1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusă = a fi nervos, gata de ceartă. 5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)

CÁPSĂ ~e f. 1) Dispozitiv alcătuit din piese care se îmbucă una în alta, utilizat la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2) Inel de metal cu care se întăresc marginile unei găuri pentru șireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături explozive. ~ detonantă. 4) Piesă din sârmă răsucită care servește la fixarea mai multor hârtii împreună. 5) el. Rondelă izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel

*cápsă f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casă 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capăt și umplut c’o substanță explozivă pentru ca, fiind izbit de cocoșu saŭ percusoru uneĭ arme, să comunice aprinderea încărcăturiĭ. (La puștile de sistemă veche capsa se punea la petițar, la cele moderne se aplică cartușuluĭ. La puștile de copiĭ, capsa se reduce la un disc de hîrtie umplut c’o substanță explozivă). Căcĭulă, disc orĭ verigă de tinichea aplicată uneĭ foĭ de hîrtie ș. a. pentru diferite scopurĭ. V. petiță.

*capséz v. tr. (d. capsă). Aplic o capsă: a capsa o butelie. – Și capsulez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capsá (a ~) vb., ind. prez. 3 capseáză

capsá vb., ind. prez. 1 sg. capséz, 3 sg. și pl. capseáză

arată toate definițiile

Intrare: capsa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capsa
  • capsare
  • capsat
  • capsatu‑
  • capsând
  • capsându‑
singular plural
  • capsea
  • capsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capsez
(să)
  • capsez
  • capsam
  • capsai
  • capsasem
a II-a (tu)
  • capsezi
(să)
  • capsezi
  • capsai
  • capsași
  • capsaseși
a III-a (el, ea)
  • capsea
(să)
  • capseze
  • capsa
  • capsă
  • capsase
plural I (noi)
  • capsăm
(să)
  • capsăm
  • capsam
  • capsarăm
  • capsaserăm
  • capsasem
a II-a (voi)
  • capsați
(să)
  • capsați
  • capsați
  • capsarăți
  • capsaserăți
  • capsaseți
a III-a (ei, ele)
  • capsea
(să)
  • capseze
  • capsau
  • capsa
  • capsaseră
Intrare: capsă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capsă
  • capsa
plural
  • capse
  • capsele
genitiv-dativ singular
  • capse
  • capsei
plural
  • capse
  • capselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capsă

  • 1. Mică piesă metalică utilizată la prinderea laolaltă a unor hârtii, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (1.).
    surse: DEX '09 sinonime: patentă
    • 1.1. Dispozitiv de metal alcătuit din două discuri mici care se îmbucă unul în altul și care servesc (în loc de nasturi sau copci) la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Inel metalic cu care se consolidează o butonieră rotundă, prin care se petrece un șiret, cu scopul de a încheia diferite obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
      surse: DLRLC DN
    • 1.3. Inel metalic sau fir de sârmă servind la atașarea mai multor hârtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc.
      surse: DLRLC DN
  • 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la cartușele armelor de foc, la provocarea unei explozii în mine etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Puști și pistoale cu capsă. IONESCU, M. 743.
      surse: DLRLC
    • Capsă detonantă.
      surse: NODEX
    • 2.1. expresie familiar A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDN '00
  • 3. Capsulă (4.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. electrotehnică Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: