2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capota vi [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr capoter] 1 (D. autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate. 2 (D. avioane) A se prăbuși, intrând cu botul în pământ. 3 (Fig) A ceda.

CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.

CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.

CAPOTÁ, capelez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule sau avioane) A se răsturna, intrînd cu botul în pămînt.

CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Fr. capoter.

CAPOTÁ vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din față în pământ). [< fr. capoter].

CAPOTÁ vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eșec. (< fr. capoter)

A CAPOTÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuși, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoter

capótă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte de tablă sau din alt material, cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2 Acoperiș (pliabil) al unui autovehicul.

CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.

CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.

CAPÓTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil (de pînză sau de piele) al unui vehicul, care servește ca mijloc de protecție a călătorilor împotriva ploii, soarelui etc. înveliș metalic detașabil cu care se acoperă, în vederea protecției, motorul unui automobil.

CAPÓTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. ♦ Înveliș metalic detașabil cu care se acoperă motorul unui automobil. – Fr. capote.

CAPÓTĂ s.f. Acoperiș (pliabil) al unui vehicul făcut din pânză, din piele etc. ♦ Înveliș de tablă care acoperă și protejează motorul unui automobil. ♦ Învelitoare (de pânză sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote].

CAPÓTĂ s. f. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat. (< fr. capote)

CAPÓTĂ ~e f. 1) Capac care acoperă și protejează motorul la automobile. 2) Acoperiș pliabil pentru autovehicule. 3) Învelitoare pentru angrenaje în vederea protejării lor. /<fr. capote


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capotá (a ~) vb., ind. prez. 3 capoteáză

capotá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. capoteáză

capótă (acoperământ de sistem tehnic) s. f., g.-d. art. capótei; pl. capóte

capótă s. f., pl. capóte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CAPOTĂ a) îmbrăcăminte din tablă care acoperă motorul unei aeronave pentru a-l proteja; b) îmbrăcăminte din material textil care preia husa cu voalura, suspantele, chingile portsuspante și uneori extractoarea parașutei pliate.

Intrare: capota
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capota
  • capotare
  • capotat
  • capotatu‑
  • capotând
  • capotându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • capotea
(să)
  • capoteze
  • capota
  • capotă
  • capotase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • capotea
(să)
  • capoteze
  • capotau
  • capota
  • capotaseră
Intrare: capotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capo
  • capota
plural
  • capote
  • capotele
genitiv-dativ singular
  • capote
  • capotei
plural
  • capote
  • capotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capota

  • 1. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A suferi un eșec.
    surse: MDN '00

etimologie:

capotă

  • 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM DN
  • 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM DN
  • 3. Învelitoare (de pânză sau de alt material) a unor angrenaje.
    surse: DN

etimologie: