CAPOTA, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.

capota vi [At: DEX² / Pzi: ~tez / E: fr capoter] 1 (D. autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate. 2 (D. avioane) A se prăbuși, intrând cu botul în pământ. 3 (Fig) A ceda.

CAPOTA, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.

CAPOTA, capelez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule sau avioane) A se răsturna, intrînd cu botul în pămînt.

CAPOTA, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dîndu-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, intrînd cu botul în pămînt. – Fr. capoter.

CAPOTA vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrînd cu partea din față în pămînt). [< fr. capoter].

CAPOTA vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eșec. (< fr. capoter)

A CAPOTA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuși, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoter

CAPOTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.

capotă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte de tablă sau din alt material, cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2 Acoperiș (pliabil) al unui autovehicul.

*CAPOTĂ (pl. -te) sf. 1 🎖️ Manta soldățească (🖼 845) ¶ 2 🎩 Pălărie de cocoane, de o formă specială (🖼 844) ¶ 3 🚗 Coșul, acoperișul mobil al unui automobil [fr.].

CAPOTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.

CAPOTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil (de pînză sau de piele) al unui vehicul, care servește ca mijloc de protecție a călătorilor împotriva ploii, soarelui etc. înveliș metalic detașabil cu care se acoperă, în vederea protecției, motorul unui automobil.

CAPOTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. ♦ Înveliș metalic detașabil cu care se acoperă motorul unui automobil. – Fr. capote.

CAPOTĂ s.f. Acoperiș (pliabil) al unui vehicul făcut din pînză, din piele etc. ♦ Înveliș de tablă care acoperă și protejează motorul unui automobil. ♦ Învelitoare (de pînză sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote].

CAPOTĂ s. f. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat. (< fr. capote)

CAPOTĂ ~e f. 1) Capac care acoperă și protejează motorul la automobile. 2) Acoperiș pliabil pentru autovehicule. 3) Învelitoare pentru angrenaje în vederea protejării lor. /<fr. capote

capota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capotez, 3 capotează; conj. prez. 1 sg. să capotez, 3 să capoteze

capota (a ~) vb., ind. prez. 3 capotează

capota vb., ind. prez. 3 sg. și pl. capotează

capotă (acoperământ de sistem tehnic) s. f., g.-d. art. capotei; pl. capote

capotă (acoperământ de sistem tehnic) s. f., g.-d. art. capotei; pl. capote

capotă s. f., pl. capote

CAPOTĂ a) îmbrăcăminte din tablă care acoperă motorul unei aeronave pentru a-l proteja; b) îmbrăcăminte din material textil care preia husa cu voalura, suspantele, chingile portsuspante și uneori extractoarea parașutei pliate.