19 definiții pentru capodoperă capdeoperă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capodóperă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / V: (înv) cap-de-óperă / Pl: ~re / E: it capo dopera] Operă artistică de o valoare excepțională.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. – Din it. capo d’opera.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de o valoare excepțională. – Din it. capo dópera.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică excepțională, constituind un model pentru alte lucrări de același gen. Personagiile marilor capodopere ale literaturii universale sînt viabile și astăzi pentru că scriitorii au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor, determinate de o anumită clasă sau categorie socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 4/3. Nu trebuie să cereți teatrului moldovean, chiar de la apariția sa, să vă dea capodopere, căci în ce privește capodoperele trebuie în primul rînd să existe autori care să le facă, și pînă în prezent noi nu avem așa ceva. KOGĂLNICEANU, S. A. 35. – Variantă: (rar) capdeopéră (GALACTION, O. I 239) s. n.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. – It. capo d’ opera.

CAPODÓPERĂ s.f. 1. (În evul mediu) Lucrare pe care un meșteșugar trebuia s-o execute și s-o supună unui juriu spre a obține titlul de maistru. 2. Operă artistică de o valoare deosebită. [Var. capdeoperă s.f. / < it. capodopera].

CAPODÓPERĂ s. f. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu. (< it. capodopera)

CAPODÓPERĂ ~e f. Creație (artistică) de valoare excepțională. [G.-D. capodoperei] /<it. capo dópera

capodoperă f. operă perfectă (= ital. capo d’opera).

cap-de-operă sn vz capodoperă

CAPDEOPÉRĂ s. n. v. capodoperă.

CAPDEÓPERĂ s.f. v. capodoperă.

capo d’óperă f., pl. e (it. capo d’ópera, îld. capolavóro). Operă, lucrare perfectă (maĭ bine zis cap de operă, pl. capete de operă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capodóperă s. f., g.-d. art. capodóperei; pl. capodópere

capodóperă s. f., g.-d. art. capodóperei; pl. capodópere

capodoperă, capodopere, art. capodoperele


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capodóperă (capodópere), s. f. – Operă artistică de o valoare excepțională. It. capo d’opera (sec. XIX).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CAPODOPERĂ (< it. capo d’opera) Lucrare din domeniul artei, precum și din domenii străine artei, socotită ca o întruchipare a perfecției. Termenul capodoperă este conferit îndeosebi marilor opere ale literaturii universale (Iliada și Odiseea lui Homer, tragediile lui Skakespeare ș.a.) și ale artei (din pictură, tablourile Iui Leonardo da Vinci; din muzică, simfoniile lui Beethoven etc.)

Intrare: capodoperă
capodoperă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capodoperă
  • capodopera
plural
  • capodopere
  • capodoperele
genitiv-dativ singular
  • capodopere
  • capodoperei
plural
  • capodopere
  • capodoperelor
vocativ singular
plural
capdeoperă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capdeoperă
  • capdeopera
plural
  • capdeopere
  • capdeoperele
genitiv-dativ singular
  • capdeopere
  • capdeoperei
plural
  • capdeopere
  • capdeoperelor
vocativ singular
plural

capodoperă capdeoperă

  • 1. Operă artistică de valoare excepțională.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Personagiile marilor capodopere ale literaturii universale sînt viabile și astăzi pentru că scriitorii au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor, determinate de o anumită clasă sau categorie socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 4/3.
      surse: DLRLC
    • Nu trebuie să cereți teatrului moldovean, chiar de la apariția sa, să vă dea capodopere, căci în ce privește capodoperele trebuie în primul rînd să existe autori care să le facă, și pînă în prezent noi nu avem așa ceva. KOGĂLNICEANU, S. A. 35.
      surse: DLRLC
  • 2. în Evul Mediu Lucrare pe care un meșteșugar trebuia s-o execute și s-o supună unui juriu spre a obține titlul de maistru.
    surse: DN

etimologie: