15 definiții pentru capodoperă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capodóperă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / V: (înv) cap-de-óperă / Pl: ~re / E: it capo dopera] Operă artistică de o valoare excepțională.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. – Din it. capo d’opera.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de o valoare excepțională. – Din it. capo dópera.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică excepțională, constituind un model pentru alte lucrări de același gen. Personagiile marilor capodopere ale literaturii universale sînt viabile și astăzi pentru că scriitorii au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor, determinate de o anumită clasă sau categorie socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 4/3. Nu trebuie să cereți teatrului moldovean, chiar de la apariția sa, să vă dea capodopere, căci în ce privește capodoperele trebuie în primul rînd să existe autori care să le facă, și pînă în prezent noi nu avem așa ceva. KOGĂLNICEANU, S. A. 35. – Variantă: (rar) capdeopéră (GALACTION, O. I 239) s. n.

CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. – It. capo d’ opera.

CAPODÓPERĂ s.f. 1. (În evul mediu) Lucrare pe care un meșteșugar trebuia s-o execute și s-o supună unui juriu spre a obține titlul de maistru. 2. Operă artistică de o valoare deosebită. [Var. capdeoperă s.f. / < it. capodopera].

CAPODÓPERĂ s. f. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu. (< it. capodopera)

CAPODÓPERĂ ~e f. Creație (artistică) de valoare excepțională. [G.-D. capodoperei] /<it. capo dópera

capodoperă f. operă perfectă (= ital. capo d’opera).

cap-de-operă sn vz capodoperă

capo d’óperă f., pl. e (it. capo d’ópera, îld. capolavóro). Operă, lucrare perfectă (maĭ bine zis cap de operă, pl. capete de operă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capodóperă s. f., g.-d. art. capodóperei; pl. capodópere

capodóperă s. f., g.-d. art. capodóperei; pl. capodópere

capodoperă, capodopere, art. capodoperele


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capodóperă (capodópere), s. f. – Operă artistică de o valoare excepțională. It. capo d’opera (sec. XIX).

Intrare: capodoperă
capodoperă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capodoperă
  • capodopera
plural
  • capodopere
  • capodoperele
genitiv-dativ singular
  • capodopere
  • capodoperei
plural
  • capodopere
  • capodoperelor
vocativ singular
plural