capitular², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului¹ (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul¹ (1). 3 Care provine de la un capitul¹ (1). 4 Specific unui capitul¹ (1).

capitular¹ sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: ~iclariu / Pl: ~i / E: capitul¹ + -ar] (Înv) Membru al unui capitul¹ (1).

CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul¹, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)

capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.

*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.

capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre