6 definiții pentru capitular


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capitular2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului1 (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul1 (1). 3 Care provine de la un capitul1 (1). 4 Specific unui capitul1 (1).

capitular1 sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: ~iclariu / Pl: ~i / E: capitul1 + -ar] (Înv) Membru al unui capitul1 (1).

CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)

capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.

*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre

Intrare: capitular
capitular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitular
  • capitularul
  • capitularu‑
  • capitula
  • capitulara
plural
  • capitulari
  • capitularii
  • capitulare
  • capitularele
genitiv-dativ singular
  • capitular
  • capitularului
  • capitulare
  • capitularei
plural
  • capitulari
  • capitularilor
  • capitulare
  • capitularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)