17 definiții pentru capitel

din care

Explicative DEX

CAPITEL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornamentată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.

capitel sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 60 / Pl: ~uri / E: it capitello, lat capitellum] Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă Si: (înv) bașlâc, cap (132), căpătâi (19), căpețea.

*CAPITEL (pl. -eluri. -ele) sn. Partea cea mai de sus, de obiceiu sculptată, a unei coloane, prin care trunchiul coloanei se leagă cu tavanul sau cu bolta ce susține; capitelele clasice sînt de trei feluri: dorice, ionice și corintiane (🖼 834, 835, 836): frumusețea o găsești însă ... printre stîlpii supțiri cu ~e săpate IRG. [it.].

CAPITEL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.

CAPITEL, capiteluri, s. n. Partea superioară, ieșită în relief și de obicei ornată, a unei coloane sau a unui pilastru. Stîlpii cu capiteluri albe. MACEDONSKI, O. IV 60. ◊ (Poetic) Iarna... pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 31.

CAPITEL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru. – It. capitello (lat. lit. capitellum).

CAPITEL s.n. Partea superioară a unei coloane, semicoloane sau a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. [Pl. -luri, -le. / < it. capitello, cf. lat. capitellum].

CAPITEL s. n. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. (< it. capitello, lat. capitellum)

CAPITEL ~uri n. arhit. Partea de sus (ornamentală) a unei coloane pe care se sprijină arhitrava. /<lat. capitellum

capitel n. Arhit. partea superioară a unei coloane sau a unui pilastru: capitel doric, ionic.

*capitél n., pl. e și urĭ (lat. capitellum, dim. d. caput, cap. V. căpețel). Partea de sus, ornată, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ș. a. V. bașlic.

Ortografice DOOM

capitel (element de arhitectură) s. n., pl. capiteluri

capitel (element de arhitectură) s. n., pl. capiteluri

capitel s. n., pl. capiteluri

capitel, pl. capiteluri

Etimologice

capitel (capiteluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX).

Intrare: capitel
capitel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitel
  • capitelul
  • capitelu‑
plural
  • capiteluri
  • capitelurile
genitiv-dativ singular
  • capitel
  • capitelului
plural
  • capiteluri
  • capitelurilor
vocativ singular
plural
capitel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitel
  • capitelul
  • capitelu‑
plural
  • capitele
  • capitelele
genitiv-dativ singular
  • capitel
  • capitelului
plural
  • capitele
  • capitelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

capitel, capitelurisubstantiv neutru

  • 1. Partea superioară, mai groasă (și ornamentă), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stîlpii cu capiteluri albe. MACEDONSKI, O. IV 60. DLRLC
    • format_quote poetic Iarna... pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii