15 definiții pentru capitel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capitél sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 60 / Pl: ~uri / E: it capitello, lat capitellum] Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă Si: (înv) bașlâc, cap (132), căpătâi (19), căpețea.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornamentată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, ieșită în relief și de obicei ornată, a unei coloane sau a unui pilastru. Stîlpii cu capiteluri albe. MACEDONSKI, O. IV 60. ◊ (Poetic) Iarna... pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 31.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată) a unei coloane sau a unui pilastru. – It. capitello (lat. lit. capitellum).

CAPITÉL s.n. Partea superioară a unei coloane, semicoloane sau a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. [Pl. -luri, -le. / < it. capitello, cf. lat. capitellum].

CAPITÉL s. n. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. (< it. capitello, lat. capitellum)

CAPITÉL ~uri n. arhit. Partea de sus (ornamentală) a unei coloane pe care se sprijină arhitrava. /<lat. capitellum

capitel n. Arhit. partea superioară a unei coloane sau a unui pilastru: capitel doric, ionic.

*capitél n., pl. e și urĭ (lat. capitellum, dim. d. caput, cap. V. căpețel). Partea de sus, ornată, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ș. a. V. bașlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitél (element de arhitectură) s. n., pl. capitéluri

capitél s. n., pl. capitéluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX).

Intrare: capitel
capitel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitel
  • capitelul
  • capitelu‑
plural
  • capiteluri
  • capitelurile
genitiv-dativ singular
  • capitel
  • capitelului
plural
  • capiteluri
  • capitelurilor
vocativ singular
plural
capitel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitel
  • capitelul
  • capitelu‑
plural
  • capitele
  • capitelele
genitiv-dativ singular
  • capitel
  • capitelului
plural
  • capitele
  • capitelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitel

  • 1. Partea superioară, mai groasă (și ornamentă), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Stîlpii cu capiteluri albe. MACEDONSKI, O. IV 60.
      surse: DLRLC
    • poetic Iarna... pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: