2 intrări

căpiță

  • 1. Grămadă conică (de mărime variabilă) de fân.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM 2 exemple
    exemple
    • Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23.
      surse: DLRLC
    • Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grămadă conică de plante de nutreț sau de cereale.
      surse: DEX '09 prin extensiune
    • 1.2. Grămadă făcută din alte obiecte (având formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fân).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36.
        surse: DLRLC
      • (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86.
        surse: DLRLC
  • 2. Căpățână, căciulie.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM rar un exemplu
    exemple
    • Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) (provine) din limba bulgară kopica.

11 definiții

CĂPÍȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)

CĂPÍȚĂ s. v. bonetă, bonețică, pop, scufie, scufiță.

capíță (-țe), s. f. – Grămadă conică de fîn. – Mr. căpiță, copiță. Sl. kopica (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 87; Meyer 198; Pușcariu, Lr., 284; Conev 69 și 75); cf. bg. kapica, kopica, kupica, sb. kapica, ceh., pol. kopica „grămadă” și, pornind de la sl., ngr. ϰόπιτσας (Meyer, Neugr. St., II, 33), alb. kopitsë, mag. kopicz. Schimbarea lui oa pare a fi prezentat dificultăți așa încît unii filologi au căutat explicația în limbile romanice. Cf. Pascu, I, 57, care pornește de la lat. cappa și se referă la vegl. cappa „claie”. Totuși, pare de preferat explicația prin sl.; este vorba de un der. de la sl. kupiti „a aduna”, cf. pol. kopić „a îngrămădi” și rom. cupie. Pentru fonetism, cf. gata.Der. căpiție, s. f. (grămadă de trestie).

CĂPÍȚĂ ~e f. Grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopica

căpiță f. grămadă mică de fân, de formă conică; fânul se strânge mai întâi în căpițe, acestea în snopi, pe cari secerătorii le înalță în picioare, din cari durează clăi, apoi șire sau stoguri: brăzdele le răstoarnă ’n căpiți, alții le adună AL. [Slav. KOPIȚA, grămadă].

copiță f. V. căpiță: cu copiți de iarbă grasă POP.

căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.

2) copítă f., pl. copițĭ (Munt. vest) și copíță f., pl. e (Olt.), V. căpiță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CĂPÍȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plástă, porcán, (reg.) boághe, por, porcănáș, porcoiáță, porconeáță, porculeán, porculéte, porculéț, porcúț, porșóg, porșór, schírdă, (Olt.) clădíș, (Transilv. și Ban.) plóscă, (Transilv.) pup. (~ de fîn.)

căpíță s. v. BONETĂ. BONEȚICĂ. POP. SCUFIE. SCUFIȚĂ.

căpíță, căpițe, (căptíță), s.f. – Claie din snopi de grâu sau fân, în formă conică. – Din bg. kopica (DLRM, DEX, MDA); din sl. kopica „grămadă” (Șăineanu, DER). Cuv. rom. > magh. kapica (Scriban).

Intrare: capiță
capiță
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capiță capița
plural capițe capițele
genitiv-dativ singular capițe capiței
plural capițe capițelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpiță
copiță
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copiță copița
plural copițe copițele
genitiv-dativ singular copițe copiței
plural copițe copițelor
vocativ singular
plural
căpiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpiță căpița
plural căpițe căpițele
genitiv-dativ singular căpițe căpiței
plural căpițe căpițelor
vocativ singular
plural

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă de fîn (mai rar de alte plante de nutreț sau chiar de cereale) de formă conică și de mărime variabilă, după regiuni. Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46. ♦ Grămadă făcută din alte obiecte (avînd formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fîn). O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36. ◊ (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86. 2. (Rar) Căciulie, căpățînă (de usturoi). Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66. – Variantă: copíță (ODOBESCU, S. I 148) s. f.

COPÍȚĂ s. f. v. căpiță.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3).Bg. kopica (influențat de cap).

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe