capitală sf [At: DRĂGHICI, R. 29/24 / V: (înv) ~al² sn, ~lie / Pl: ~le / E: fr capitale] 1 Oraș de reședință, în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2 Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. corectată

CAPITÁLĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut și) oraș în care își aveau reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. Pășești ca-n clipa de asalt Pe soclul alb de marmori grele, Te văd mereu veghind, înalt, în capitala țării mele. DRAGOMIR, S. 46. Se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatîrul fiului și nepoțelului lor. CARAGIALE, O. II 159. – Variantă: (învechit) capitálie (KOGĂLNICEANU, S. 10, RUSSO, S. 17) s. f.

CAPITÁLĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut) oraș în care își au reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Fr. [ville] capitale.

CAPITÁLĂ s.f. 1. Oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].

CAPITÁLĂ s. f. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. (< fr. capitale)

CAPITÁLĂ ~e f. Oraș principal, unde își au reședința organele supreme ale puterii de stat. [G.-D. capitalei] /<fr. capitale

capitală f. oraș principal, reședința guvernului unei țări.

capital² sn vz capitală

capital³, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 258 / Pl: ~i, ~e / E: fr capital] 1 a De primă importanță Si: de frunte, fundamental, esențial. 2 a (Îs) Reparație ~ă Refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 3 a (Îlv) A (o) lua de ~ A acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 4-5 sf, a (Caracter tipografic) de dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită. 6-7 sf, a Majusculă. 8 a (Îs) Pedeapsă ~ă Pedeapsă cu moartea.

capitálie sf vz capitală

CAPITÁL², -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, esențial, fundamental, de frunte. Probleme mari filozofice și sociale, însăși problema capitală a originii vieții, toate l-au muncit [pe Beldiceanu]. IONESCU-RION, 128. Vom zări în acest roman și unele din ovestiile capitale ce ne împing astăzi. RUSSO, S. 114. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice) De dimensiuni mai mari decît litera obișnuită și cu formă de obicei diferită; (despre litere în general) majuscul, verzal. Vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule. ODOBESCU, S. I 343. ◊ (Substantivat, f.) Titlurile articolelor din acest dicționar sînt tipărite cu capitale. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. Aceasta este vină grozavă, criminală, Și merită osîndă, pedeapsă capitală. ALEXANDRESCU, P. 85.

CAPITÁL², -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă de obicei diferită; (despre litere) majuscul. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Fr. capital.

CAPITÁL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].

CAPITÁLIE s.f. v. capitală.

CAPITÁL², -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esențial. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)

oráș-capitálă s. n. Oraș cu funcție de capitală a unei țări ◊ „Ne-a prezentat fotografiile «din copilărie» ale orașului-capitală la rubrica «Bucureștiul necunoscut».” R.lit. 20 III 75 p. 16. ◊ „Nici unul din aceste locuri nu mai poate răspunde astăzi, cu demnitate, noului profil al orașului-capitală.” Sc. 27 IV 77 p. 1 (din oraș + capitală)

CAPITÁL¹ ~ă (~i, ~e) Care este de mare importanță; fundamental; esențial. ◊ Literă ~ă literă majusculă. Pedeapsă ~ă pedeapsă cu moartea. /<fr. capital, germ. Kapital