caper sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: it cappero] Arbust spinos care crește în regiunile calde ale Europei, cu flori mari, albe sau roșietice (Capparis spinosa).

caperă sf [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII, 80 / V: ~pre sfp / Pl: ~re / E: caper] Boboc al caperului, folosit drept condiment.

capre sfp vz capere

căpăra vt [At: LB / Pzi: ~rez / E: mg kaparni] (Trs) 1 A zgâria. 2 (D. vin) A fierbe. 3 (D. sânge) A pulsa. 4 (D. ochi) A scânteia.

*CAPERĂ (pl. -re) sf. 🌿 Mugurul verde al caperului, de forma unei bobițe, care, conservat în oțet, se întrebuințează la bucătărie: Capera, măslina, care sînt de frunte, Și întîiu poftite la oaspeți și nunte PANN..

CĂPĂRA² (capăr) vb. tr. Trans. PĂC. VIC. A sgîria.

CĂPĂRA¹ (capăr) vb. intr. Trans. BUD. L. -M. 1 A fierbe (vorb. de vin, bere, etc.) ¶ 2 A scînteia, a sticli ¶ 3 A svîcni (inima, etc.).

CAPERĂ, capere, s. f. Mugur al caperului, folosit drept condiment după ce a fost murat în oțet. În altă parte [sînt] poloboacele cu măsline, cu capere, cu sardele. HOGAȘ, DR. 273. Capera, măslina, care sînt de frunte, Și întîi poftite la ospeți și nunte...PANN, P. V. I 121.

CAPERĂ, capere, s. f. Boboc al caperului, folosit drept condiment. – Femininul lui caper.

CAPERĂ s.f. Mugur al caperului, întrebuințat drept condiment. [< it. cappero].

CAPER, -Ă I. s. m. arbust mediteranean cu flori mari, albe și roșietice, și cu fructe comestibile. II. s. f. mugur floral al caperului, folosit drept condiment. (< it. cappero)

CAPERĂ ~e f. Mugur al caperului folosit drept condiment. /Din caper

caperă f. mugure înflorit al caperului; caperele sunt comestibile și conservate în oțet, sunt întrebuințate la bucătărie.

2) cápăr, a căpărá v. tr. (ung. kaparni, a scormoni, a jărî, infl. de capăr 1). Zgîriĭ.

1) cápăr, a căpărá v. intr. (lat. cápero, -áre, a se’ncreți, a se posomorî. V. scapăr. Se conj. ca supăr.) Ban. Trans. Ferb, fermentez: mustu capără. Scînteĭez, scapăr. Zvîcnesc.

cáperă f., pl. e (ngr. și vgr. kápparis, lat. cápparis, it. cáppero, fr. câpre). Boboc de floare de caper.

căpărá, V. capăr.

caperă (boboc de caper) s. f., g.-d. art. caperei; pl. capere

caperă (mugur) s. f., g.-d. art. caperei; pl. capere

caperă s. f., g.-d. art. caperei; pl. capere

căpăra (-apăr, -at), vb. – (Trans.) A zgîria. Mag. kaparni (DAR).

CAPERĂ, capere, s.f. Mugurii floriferi, încă verzi, ai caperului (Capparis spinosa), conservați în oțet sau vin, sunt utilizați drept condiment sau garnitură la diferite preparate culinare. Fiind foarte scumpi, adesea sunt folosiți drept surogat mugurii florali sau semințele încă verzi de călțunași (Tropaeolum majus).

CĂPĂRA vb. v. zgâria.

căpăra vb. v. ZGÎRIA.

căpăra vb. I (înv.; reg.) 1. a zgâria. 2. (despre vin) a fermenta, a fierbe. 3. (despre ochi) scăpăra, a scânteia.