16 definiții pentru capelmaestru / capelmaistru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPELMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei formații muzicale sau al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmaistru] – Din germ. Kapellmeister.

capelmaistru sm [At: T. POPOVICI, ap. DA ms / A și: capelmaistru / Pl: ~iștri / E: ger Kapelmeister] 1 Dirijorul unei capele2 (1). 2 Șef de orchestră. 3 (Spc) Dirijorul unei fanfare militare.

CAPELMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmaistru] – Din germ. Kapellmeister.

CAPELMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Învechit) Dirijor al unei orchestre miri; șef al unei fanfare militare. – Pronunțat: -mais-tru.

CAPELMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Înv.) Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmaistru] – Germ. Kapellmeister.

CAPELMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister].

CAPELMAISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister)

CAPELMAISTRU ~ștri m. 1) Dirijor al unei orchestre mici. 2) Dirijor al unei fanfare militare. /<germ. Kapellmeister

capel-maistru m. cel ce dirijează cântarea într’o biserică, într’o orchestră de muzică (la un teatru, la un bal).

*capel-máĭstru m. (germ. kapellmeister, maestru de capelă [muzică], fr. maître de chapelle. Barb. Șef de muzică (de orhestră saŭ de fanfară).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!capelmaestru/(înv.) capelmaistru (desp. -mais-) s. m., art. capelmaestrul/capelmaistrul; pl. capelmaeștri/capelmaiștri, art. capelmaeștrii/capelmaiștrii

capelmaistru (-mais-) s. m., art. capelmaistrul; pl. capelmaiștri, art. capelmaiștrii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

capelmaestru (capelmaistru) (< germ. Capellmeister) 1. Interpret de primă importanță al unei capele* instrumentale. V. concert-maestru. 2. Dirijor* de orch., de fanfară (6).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

capelmaistru, capelmaiștri s. m. (intl.) 1. șeful unei bande de hoți. 2. infractor temut / periculos.

Intrare: capelmaestru / capelmaistru
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capelmaestru
  • capelmaestrul
plural
  • capelmaeștri
  • capelmaeștrii
genitiv-dativ singular
  • capelmaestru
  • capelmaestrului
plural
  • capelmaeștri
  • capelmaeștrilor
vocativ singular
  • capelmaestrule
  • capelmaestre
plural
  • capelmaeștrilor
  • silabație: -mais-tru info
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capelmaistru
  • capelmaistrul
  • capelmaistru‑
plural
  • capelmaiștri
  • capelmaiștrii
genitiv-dativ singular
  • capelmaistru
  • capelmaistrului
plural
  • capelmaiștri
  • capelmaiștrilor
vocativ singular
  • capelmaistrule
  • capelmaistre
plural
  • capelmaiștrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

capelmaestru, capelmaeștri / capelmaistru, capelmaiștrisubstantiv masculin

  • 1. Dirijor al unei formații muzicale sau al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Prim interpret (violonist) al unei orchestre. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.