4 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.

capela vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr capeler] A lega un cablu sau o parâmă de un catarg.

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Fr. capeler.

CAPELÁ vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].

CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susține. (< fr. capeler)

A CAPELÁ ~éz tranz. mar. (cabluri, parâme) A fixa de un catarg. /<fr. capeler

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar. – Din it. cappella.

CAPÉLĂ1, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.

CAPÉLĂ1, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.

CAPÉLĂ3, capele, s. f. Cor bisericesc. ♦ Orchestră de proporții reduse aflată în slujba unei biserici sau curți princiare. – Din it. cappella, germ. Kapelle.

cape1 sf [At: (a. 1820) URICARIUL XIV, 131 / Pl: ~le / E: it capella] 1 Biserică mică (într-un castel, într-o școală, într-un cimitir etc.) fără parohie Si: paraclis. 2 Parte a unei biserici care adăpostește altarul. 3 Încăpere într-o clădire, cu un altar, în care se poate oficia slujba religioasă.

cape3 sf [At: DACIA LIT. 263/3 / V: capel / Pl: ~le / E: it capello] 1 Șapcă de postav, cu cozoroc moale, purtată de militari. 2 (Pfm) Pălărie de oraș. 3 (Înv) Pălărie de damă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Teh) Grindă de susținere așezată transversal pe axa galeriei unui tunel, rezemată pe extremitatea superioară a stâlpilor.

cape2 sf [At: ODOBESCU I, 472 / Pl: ~le / E: it capella, ger Kapell] 1 Grup de coriști (care cântă într-o capelă1 (1). 2 Orchestră de proporții reduse. 3 (Pan) Fanfară (militară).

CAPÉLĂ3, capele, s. f. Grup de coriști. ♦ Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – Din it. cappella, germ. Kapelle.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăpostește altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella.

CAPÉLĂ, capele, s. f. (Ieșit din uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. Străinul iși smulse capela din cap... apoi prinse a vorbi cu glas cam răgușit. SADOVEANU, O. III 575. Soldatul... își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85. Își potrivi cozorocul capelei, își cercetă buzunarele, își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică (de obicei într-un cimitir etc.). Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253. La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică (într-un cimitir etc.); paraclis. – It. cappella.

CAPÉLĂ3, capele, s. f. Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – It. cappella (germ. Kapelle).

CAPÉLĂ1, capele, s. f. (Ieșit din uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Ngr. kapéla (it. cappello).

arată toate definițiile

Intrare: capela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capela
  • capelare
  • capelat
  • capelatu‑
  • capelând
  • capelându‑
singular plural
  • capelea
  • capelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capelez
(să)
  • capelez
  • capelam
  • capelai
  • capelasem
a II-a (tu)
  • capelezi
(să)
  • capelezi
  • capelai
  • capelași
  • capelaseși
a III-a (el, ea)
  • capelea
(să)
  • capeleze
  • capela
  • capelă
  • capelase
plural I (noi)
  • capelăm
(să)
  • capelăm
  • capelam
  • capelarăm
  • capelaserăm
  • capelasem
a II-a (voi)
  • capelați
(să)
  • capelați
  • capelați
  • capelarăți
  • capelaserăți
  • capelaseți
a III-a (ei, ele)
  • capelea
(să)
  • capeleze
  • capelau
  • capela
  • capelaseră
Intrare: capelă (biserică)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
Intrare: capelă (cor)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
Intrare: capelă (șapcă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capela

  • 1. A lega o parâmă de un catarg.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

capelă (biserică)

  • 1. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: bisericuță paraclis attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253.
      surse: DLRLC
    • La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar.
      surse: DEX '09 DN
    • 1.2. Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
      surse: DN

etimologie:

capelă (cor)

  • 1. Cor bisericesc.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • diferențiere Trupă de cântăreți, cu o orchestră mică; fanfară (militară).
      surse: DN sinonime: fanfară muzică
    • 1.1. Orchestră de proporții reduse aflată în slujba unei biserici sau curți princiare.
      surse: DEX '09 DN sinonime: orchestră
    • 1.2. Formație vocală sau instrumentală a unei capele sau curți princiare.
      surse: MDN '00

etimologie:

capelă (șapcă)

  • 1. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: capeluță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Străinul își smulse capela din cap... apoi prinse a vorbi cu glas cam răgușit. SADOVEANU, O. III 575.
      surse: DLRLC
    • Soldatul... își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85.
      surse: DLRLC
    • Își potrivi cozorocul capelei, își cercetă buzunarele, își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere.
    surse: MDN '00

etimologie: