4 intrări

48 de definiții

din care

Explicative DEX

CAPE3, capele, s. f. Cor bisericesc. ♦ Orchestră de proporții reduse aflată în slujba unei biserici sau curți princiare. – Din it. cappella, germ. Kapelle.

CAPE2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar. – Din it. cappella.

CAPE1, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.

CAPE1, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.

cape2 sf [At: ODOBESCU I, 472 / Pl: ~le / E: it capella, ger Kapell] 1 Grup de coriști (care cântă într-o capelă1 (1). 2 Orchestră de proporții reduse. 3 (Pan) Fanfară (militară).

cape1 sf [At: (a. 1820) URICARIUL XIV, 131 / Pl: ~le / E: it capella] 1 Biserică mică (într-un castel, într-o școală, într-un cimitir etc.) fără parohie Si: paraclis. 2 Parte a unei biserici care adăpostește altarul. 3 Încăpere într-o clădire, cu un altar, în care se poate oficia slujba religioasă.

cape3 sf [At: DACIA LIT. 263/3 / V: capel / Pl: ~le / E: it capello] 1 Șapcă de postav, cu cozoroc moale, purtată de militari. 2 (Pfm) Pălărie de oraș. 3 (Înv) Pălărie de damă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Teh) Grindă de susținere așezată transversal pe axa galeriei unui tunel, rezemată pe extremitatea superioară a stâlpilor.

*CAPE1 (pl. -le) sf. 1 Bisericuță (la Catolici); paraclis (🖼 826): face o rugăciune în capela din fundul curții I. -GH. 2 🎼 Bandă de muzică, orchestră (în spec. de dame) [it. cappella].

CAPE2 (pl. -le) sf. 🎩 Pălărie de damă: zărisem o ~ roză împănășată ca o pasăre de paradis NEGR. 2 🎖️ Bonetă de mică ținută a soldatului: scoate capela, o ține cu mîna stîngă lipită de sebie BR. -VN. [ngr. < it.].

CAPE3, capele, s. f. Grup de coriști. ♦ Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – Din it. cappella, germ. Kapelle.

CAPE2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăpostește altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella.

CAPELĂ, capele, s. f. (Ieșit din uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. Străinul iși smulse capela din cap... apoi prinse a vorbi cu glas cam răgușit. SADOVEANU, O. III 575. Soldatul... își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85. Își potrivi cozorocul capelei, își cercetă buzunarele, își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89.

CAPE2, capele, s. f. Biserică mică (de obicei într-un cimitir etc.). Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253. La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106.

CAPE3, capele, s. f. Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – It. cappella (germ. Kapelle).

CAPE1, capele, s. f. (Ieșit din uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Ngr. kapéla (it. cappello).

CAPE2, capele, s. f. Biserică mică (într-un cimitir etc.); paraclis. – It. cappella.

CAPE2 s.f. (Rar) Trupă de cîntăreți, cu o orchestră mică; fanfară (militară). ♦ Orchestră. [cf. germ. Kapelle, it. cappella].

CAPE1 s.f. 1. Bisericuță, paraclis. ♦ Altar lateral al unei biserici. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. [< it. cappella, germ. Kapelle].

CAPE s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare. ♦ grup de coriști. ♦ orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle)

CAPE1 ~e f. 1) Ansamblu coral care întrunește un număr mare de coriști. 2) Orchestră de proporții reduse. [G.-D. capelei] /<it. capella, germ. Kapelle

CAPE3 ~e f. înv. Șapcă militară de postav cu cozoroc moale. /<ngr. kapéllo, it. cappello

CAPE2 ~e f. 1) Biserică mică dintr-un cimitir; paraclis. 2) Loc într-o încăpere rezervat pentru rugăciuni; paraclis. /<it. cappella

capelă f. 1. pălărie de damă; 2. joben; 3. boneta de mica ținută a soldatului. [Gr. mod. KAPÉLA (din it. cappello).

capelă f. 1. biserică mică (la catolici): din paraclis făcut-a capelă luterană AL.; 2. orchestră (mai ales de dame).

2) capélă f., pl. e (it. cappella, locul unde se păstra gluga și moaștele unuĭ sfînt, dim. d. cappa, glugă; fr. chapelle; mlat. cappella. V. capelă 1, capot, șapcă). Bisericuță, paraclis (într’un cimitir, castel, cazarmă saŭ aĭurea): capela românească de la Baden-Baden. Trans. Buc. (după germ. kapelle, fr. chapelle, muzicanțiĭ uneĭ bisericĭ). Orhestră saŭ fanfară, bandă de muzicanțĭ.

*1) capélă f., pl. e (ngr. kapéla și kapélon, d. it. cappello, dim. d. cappa, glugă [fr. chapeau, dim. d. chape], d. lat. cappa, glugă. V. capelă 2). Pălărie de damă. Pălărie de bărbat, maĭ ales cilindru: un boĭer cu capelă înaltă. Chipiŭ de mică ținută (moale și de postav în întregime) al armateĭ româneștĭ de uscat.

CAPELA, capelez, vb. I. Tranz. A lega o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.

capel sn vz capelă3

capela vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr capeler] A lega un cablu sau o parâmă de un catarg.

CAPELA, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.

CAPELA, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parîmă de un catarg. – Fr. capeler.

CAPELA vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parîmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].

CAPELA vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susține. (< fr. capeler)

A CAPELA ~ez tranz. mar. (cabluri, parâme) A fixa de un catarg. /<fr. capeler

Ortografice DOOM

cape s. f., g.-d. art. capelei; pl. capele

cape s. f., g.-d. art. capelei; pl. capele

cape (șapcă, biserică, formație muzicală) s. f., g.-d. art. capelei; pl. capele

capela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capelez, 3 capelea; conj. prez. 1 sg. să capelez, 3 să capeleze

capela (a ~) vb., ind. prez. 3 capelea

capela vb., ind.prez. 1 sg. capelez, 3 sg. și pl. capelea

Etimologice

capelă (capele), s. f.1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s. m., din it. cappellano; capelmaistru, s. m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).

capelă (capele), s. f.1. (Înv.) Pălărie de femeie. – 2. Șapcă militară. – Mr., megl. capelă. Ngr. ϰαπέλα, din it. cappelllo, cf. alb. kapeljë, bg. kapelă.

Jargon

capelă, formație muzicală (vocală sau instrumentală) aparținând unei capele (mici biserici) de la curtea unor suverani, unor seniori sau a unor particulari iubitori de muzică. Activitatea unei astfel de formații era încredințată unor personalități muzicale de renume, angajate pe viață sau pe un timp limitat, cărora li se impuneau anumite obligații artistice (compunerea și interpretarea unei opere special comandate) și organizatorice (recrutarea și îndrumarea interpreților). Rămas în uz, termenul de c. se referă la formații constituite, cu caracter permanent, de dimensiuni mari [c. corale; c. militare – fanfare (6)] sau mai mici (orch. de muzică de cameră au, uneori, denumirea de c.). V. a cappella.

Enciclopedice

CAPELA SIXTINĂ, capelă a Vaticanului, construită la Roma (1473), în timpul papei Sixtus IV, decorată cu celebre fresce de Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino, Pinturicchio și, mai ales, cu cele ale lui Michelangelo („Creația lumii”, „Potopul”, „Judecata de apoi”).

Sinonime

CAPE s. v. fanfară, muzică.

CAPE s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)

cape s. v. FANFARĂ. MUZICĂ.

CAPE s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)

Regionalisme / arhaisme

capelă, capele, s.f. (înv., pop. și fam.) 1. pălărie (de damă). 2. joben. 3. boneta soldatului.

Intrare: capelă (biserică)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
Intrare: capelă (cor)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
Intrare: capelă (șapcă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
capel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: capela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capela
  • capelare
  • capelat
  • capelatu‑
  • capelând
  • capelându‑
singular plural
  • capelea
  • capelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capelez
(să)
  • capelez
  • capelam
  • capelai
  • capelasem
a II-a (tu)
  • capelezi
(să)
  • capelezi
  • capelai
  • capelași
  • capelaseși
a III-a (el, ea)
  • capelea
(să)
  • capeleze
  • capela
  • capelă
  • capelase
plural I (noi)
  • capelăm
(să)
  • capelăm
  • capelam
  • capelarăm
  • capelaserăm
  • capelasem
a II-a (voi)
  • capelați
(să)
  • capelați
  • capelați
  • capelarăți
  • capelaserăți
  • capelaseți
a III-a (ei, ele)
  • capelea
(să)
  • capeleze
  • capelau
  • capela
  • capelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cape, capelesubstantiv feminin

  • 1. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253. DLRLC
    • format_quote La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106. DLRLC
    • 1.1. (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar. DEX '09 DN
    • 1.2. Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. DN
etimologie:

cape, capelesubstantiv feminin

  • 1. Cor bisericesc. DEX '09 MDN '00
    • diferențiere Trupă de cântăreți, cu o orchestră mică; fanfară (militară). DN
    • 1.1. Orchestră de proporții reduse aflată în slujba unei biserici sau curți princiare. DEX '09 DN
      sinonime: orchestră
    • 1.2. Formație vocală sau instrumentală a unei capele sau curți princiare. MDN '00
etimologie:

cape, capelesubstantiv feminin

  • 1. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: capeluță
    • format_quote Străinul își smulse capela din cap... apoi prinse a vorbi cu glas cam răgușit. SADOVEANU, O. III 575. DLRLC
    • format_quote Soldatul... își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85. DLRLC
    • format_quote Își potrivi cozorocul capelei, își cercetă buzunarele, își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89. DLRLC
  • 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. MDN '00
etimologie:

capela, capelezverb

  • 1. A lega o parâmă de un catarg. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.