dexonline

3 intrări

9 definiții

Explicative DEX

căpară sf [At: LB / Pl: ? / E: srb kapara] (Reg) 1 Arvună. 2 (Spc) Arvună pe care o primește fata de la cel cu care se va cununa. 3 (Pan) Logodnă.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de pețire a unei fete, arvunind-o de la părinți. 2-3 (Pan) (A se) logodi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

căpărî vtr vz căpări

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

CĂPARĂ (pl. -ări) sf. Trans. Băn. Arvună [srb.].

Etimologice

capară (-ări), s. f. – Arvună (în Trans. și Banat, în special arvuna dată de pretendent, la definitivarea acordului cu logodnica). It. caparra, prin sb. kapara: – Der. căpări (var. căpăra), vb. (a da arvună; a se logodi).

Sinonime

CĂPARĂ s. v. acont, arvună, avans.

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

căpară s. v. ACONT. ARVUNĂ.

căpărî vb. v. ACONTA. ARVUNI.

Intrare: capară

capară substantiv feminin

substantiv feminin (F51)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	capară	capara
nominativ-acuzativ	plural	capări	capările
genitiv-dativ	singular	capări	capării
genitiv-dativ	plural	capări	capărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: căpară

căpară substantiv feminin

substantiv feminin (F51)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	căpară	căpara
nominativ-acuzativ	plural	căpări	căpările
genitiv-dativ	singular	căpări	căpării
genitiv-dativ	plural	căpări	căpărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: căpări

căpări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) căpări	căpărire	căpărit căpăritu‑	căpărind căpărindu‑	singular	plural
		(a) căpări	căpărire	căpărit căpăritu‑	căpărind căpărindu‑	căpărește	căpăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	căpăresc	(să) căpăresc	căpăream	căpării	căpărisem
	a II-a (tu)	căpărești	(să) căpărești	căpăreai	căpăriși	căpăriseși
	a III-a (el, ea)	căpărește	(să) căpărească	căpărea	căpări	căpărise
plural	I (noi)	căpărim	(să) căpărim	căpăream	căpărirăm	căpăriserăm căpărisem
	a II-a (voi)	căpăriți	(să) căpăriți	căpăreați	căpărirăți	căpăriserăți căpăriseți
	a III-a (ei, ele)	căpăresc	(să) căpărească	căpăreau	căpăriră	căpăriseră

căpărî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a

verb (VT410)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) căpărî	căpărâre	căpărât căpărâtu‑	căpărând căpărându‑	singular	plural
		(a) căpărî	căpărâre	căpărât căpărâtu‑	căpărând căpărându‑	căpărăște căpăraște	căpărâți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	căpărăsc	(să) căpărăsc	căpăram	căpărâi	căpărâsem
	a II-a (tu)	căpărăști	(să) căpărăști	căpărai	căpărâși	căpărâseși
	a III-a (el, ea)	căpărăște căpăraște	(să) căpărască	căpăra	căpărî	căpărâse
plural	I (noi)	căpărâm	(să) căpărâm	căpăram	căpărârăm	căpărâserăm căpărâsem
	a II-a (voi)	căpărâți	(să) căpărâți	căpărați	căpărârăți	căpărâserăți căpărâseți
	a III-a (ei, ele)	căpărăsc	(să) căpărască	căpărau	căpărâră	căpărâseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)