2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPAN, capanuri, s. n. (Înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Din tc. kapan.

capan [At: (a. 1805) URICARIUL II, 132/6 / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / V: caban, cabanlău / E: tc kapan] (Tcî) 1 sn Magazie care servea ca depozit de alimente pentru trupele turcești. 2 (Mol; pan) sm Om priceput, cu influență mare, aflat, de regulă, într-o slujbă importantă. corectat(ă)

CAPAN, capanuri, s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Din tc. kapan.

CAPAN, capanuri s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Tc. kapan.

capan n. odinioară, magazie de aprovizionare: acest județ [Teleormanul] este un capan împărătesc nesecat FIL. [Turc. KAPAN].

capán n., pl. e (turc. kapan, clapă, prinzătoare, d. kapmak, a apuca; bg. kapan. V. capac, capange, capcană). Vechĭ. Mare magazie de proviziunĭ (grăsime, unt, brînză, mĭere și maĭ ales grîŭ) p. armata turcească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

capan (înv.) s. n., pl. capanuri

capan (înv.) s. n., pl. capanuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capan (-ne), s. n. – Magazie, depozit de alimente; în special tîrgul oficial de la Constantinopol, sau cămara imperială. – Tc. kapan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062; Ronzevalle 132); cf. ngr. ϰαπάντζα, bg. kapan.Der. capanlîu, s. m. (înv., negustor turc angrosist, care cumpăra mărfuri pentru tîrgul din Constantinopol, sau pentru intendența armatei; se bucură de prioritate în cumpărarea alimentelor), din tc. kapanli; capange (var. capangă), s. f. (laț, cursă, plasă), din tc. kapanca.

Intrare: capan (magazie)
capan1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capan
  • capanul
  • capanu‑
plural
  • capanuri
  • capanurile
genitiv-dativ singular
  • capan
  • capanului
plural
  • capanuri
  • capanurilor
vocativ singular
plural
capan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capan
  • capanul
  • capanu‑
plural
  • capane
  • capanele
genitiv-dativ singular
  • capan
  • capanului
plural
  • capane
  • capanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caban
  • cabanul
plural
  • cabanuri
  • cabanurile
genitiv-dativ singular
  • caban
  • cabanului
plural
  • cabanuri
  • cabanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: capan (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capan
  • capanul
  • capanu‑
plural
  • capani
  • capanii
genitiv-dativ singular
  • capan
  • capanului
plural
  • capani
  • capanilor
vocativ singular
  • capanule
  • capane
plural
  • capanilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabanlău
  • cabanlăul
plural
  • cabanlăi
  • cabanlăii
genitiv-dativ singular
  • cabanlău
  • cabanlăului
plural
  • cabanlăi
  • cabanlăilor
vocativ singular
  • cabanlăule
plural
  • cabanlăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

capan, capanuri / capan, capanesubstantiv neutru

  • 1. învechit Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:

capan, capanisubstantiv masculin

  • 1. regional prin analogie Om priceput, cu influență mare, aflat, de regulă, într-o slujbă importantă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.