10 definiții pentru capama


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPAMÁ, capamale, s. f. (Înv.) Mâncare gătită din carne de miel (sau de pasăre) cu stafide. – Din tc. kapama.

capamá sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~pla~ / Pl: ~le / E: tc kapama] (Tcî) 1 Mâncare gătită din carne de miel sau de pasăre cu vin alb și cu stafide. 2 Haină de bumbac.

CAPAMÁ, capamale, s. f. (Turcism înv.) Mâncare gătită din carne de miel (sau de pasăre) cu stafide. – Din tc. kapama.

CAPAMÁ, capamale, s. f. (Turcism înv.) Mâncare gătită din carne de miel (sau de pasăre) cu stafide. – Tc. kapama.

CAPAMÁ ~le f. înv. Carne de miel sau de pasăre înăbușită cu stafide. /<turc. kapama

capamà f. tocană din carne de miel sau de puiu, gătită cu stafide. [Turc. KAPAMÀ].

capamá f. (turc. kapama, d. kapamak, a acoperi; ngr. kapamás, sîrb. kapama. V. capac). O mîncare scăzută făcută din bucățele de carne (mel, vacă, găină) cu ceapă, mărar, pătrunjel și lăptucĭ și fĭartă înădușit, ca și stufatu. Vechĭ. Costum complet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capamá (înv.) s. f., art. capamáua, g.-d. art. capamálei; pl. capamále, art. capamálele

capamá s. f., art. capamáua, g.-d. art. capamálei; pl. capamále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capamá (capamále), s. f.1. Mîncare din carne de oaie sau pasăre, tocăniță. – 2. (Înv.) Costum, haină. Tc. kapama, de la kapamak „a închide, a acoperi” (Șeineanu, II, 86); cf. ngr. ϰαπαμᾶς, sb. kapama. Cuvîntul tc. se prezintă și cu forma kaplama „acțiunea de a acoperi, învelitoare”, de unde rom. caplama (mr. căplăma), adv. (potrivit; se spune despre modul de prindere a scîndurilor unei podele prin îmbinarea acestora), cf. ngr. ϰαπλαμᾶς, alb. kapama (Meyer 174), bg. kaplama.

Intrare: capama
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capama
  • capamaua
plural
  • capamale
  • capamalele
genitiv-dativ singular
  • capamale
  • capamalei
plural
  • capamale
  • capamalelor
vocativ singular
plural

capama

  • 1. învechit Mâncare gătită din carne de miel (sau de pasăre) cu stafide.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: