2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cantor2 sn vz contor

cántor1 sm [At: DA / Pl: ~i / E: lat cantor, ger Kantor] (Reg) Cântăreț de biserică Si: dascăl, psalt.

CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.

CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.

CÁNTOR, cantori, s. m. (Regional) Cîntăreț de biserică; dascăl, psalt. Glasuri lugubre de cantori se amestecau cu ciripitul vesel de păsări. ANGHEL, PR. 135.

CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; dascăl. – Lat. lit. cantor (germ. Kantor).

CÁNTOR ~i m. pop. 1) Cântăreț în biserică; psalt; dascăl; diac. 2) (în evul mediu) Solist și maestru de cor bisericesc. /<lat. cantor, germ. Kantor

càntor m. cel ce cântă în corurile bisericești.

cantòr n. pop. contoar, tejghea: mă duc să închid cantorul și magazia CAR. (= fr. comptoir).

*cántor m. (rus. kántor, germ. kantor, d. lat. cántor, -óris). Rar. Cîntăreț (de biserică).

cantor, funcție în muzica de cult privind interpretarea vocală a unor părți solistice anume destinate. În ritualul sinagogii, c. este, prin excelență, solist* vocal. În bis. cat. îndeplinește funcția cântării unor părți solistice dar și pe aceea a conducătorului corului. Sub influență cat. și protestantă, în Transilvania și Banat, c. este sin. cântărețului (2) de strană* (v. melurg; psalt). ♦ În bis. reformată germ. c. desfășura o activitate complexă: organist*, conducător al ansamblului (I, 2) și coordonator al întregii activități muzicale, adesea profesor. În calitatea sa de c. la Thomaskirche din Leipzig, J.S. Bach a avut și obligația compunerii unor lucrări religioase.

*contuár n., pl. e (fr. comptoir, d. compter, a socoti). Masa, biurou, localu unde se primesc baniĭ într’o prăvălie mare, într’o bancă ș. a. Agență generală de comerciu a uneĭ țărĭ în altă țară: contuaru Indiilor. Stabiliment de credit public, bancă: contuar de scont. – Pop. cantór, pl. oáre (rus. kontóra, pron. kantóra, d. fr. comptoir).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cántor (cântăreț de biserică) s. m., pl. cántori

cántor (cântăreț de biserică) s. m., pl. cántori


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁNTOR s. v. cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic.

cantor s. v. CÎNTĂREȚ. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT. ȚÎRCOVNIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cantór (-oáre), s. n. – Tejghea, masă. – Var. cantoră, s. f. Fr. comptoir, prin intermediul rus. kantora. Înv., substituit de der. din fr., contuar, care nici el nu prea se folosește.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cantór2, cantoáre, s.n. (pop., înv.) tejghea.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CANTOR, Georg (1845-1918), matematician german. Prof. univ. la Halle. A pus bazele teoriei mulțimilor, fiind considerat unul dintre fondatorii matematicii moderne („Bazele teoriei mulțimilor transfinite”).

CANTOR (< germ., lat.) s. m. 1. (În ev. med.) Solist și maestru de cor bisericesc; (în Germania, după Reformă) maestru de cor și, uneori, organist avînd și obligația de compozitor. 2. (Reg.) Dascăl (3); diac (3); psalt.

arată toate definițiile

Intrare: cantor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantor
  • cantorul
  • cantoru‑
plural
  • cantori
  • cantorii
genitiv-dativ singular
  • cantor
  • cantorului
plural
  • cantori
  • cantorilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cantor
Cantor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cantor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)