3 intrări
19 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.
cánto sns [At: DA / E: it canto] Muzică vocală Si: cânt, cântare, cântec.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cînt, cîntare. Clasa de canto de la conservator.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – It. canto.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii și artei vocale. [< it. canto].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANTO1- elem. „unghi”, „ligament palpebral, comisură a pleoapelor”. (< fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CÁNTO2 s. n. muzică vocală. ◊ studiul tehnicii și artei interpretării vocale. (< it. canto)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CÁNTO n. Piesă muzicală vocală. Clasă de ~. /<it. canto
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canto n. 1. muzică care se execută cu vocea; 2. partea melodică a muzicei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cánto n. fără pl. (it. canto). Cînt, cîntare. Partea melodică a muziciĭ, în opoz. cu „armonie”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cánto s. n., art. cántoul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cánto s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CÁNTO s. (MUZ.) cânt. (Clasa de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CANTO s. (MUZ.) cînt. (Clasa de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
canto (cuv. it. „cântare”), disciplina stăpânirii aparatului vocal în scopul cântării artistice. Istoria c. începe încă din antic., legată de elocință, apoi în ev. med., de polif. vocală. Odată cu apariția operei*, arta cântatului atinge o mare înflorire. După virtuozitatea* cerută de belcanto*, sec. 19 introduce o nouă specie de vocalism bazată pe declamație* și forța expresiei, extinsă de sec. 20 de la Sprechgesang* la efecte vocale de mare varietate. Tehnica emisiei se modifică, apar numeroase teorii întemeiate pe baze anatomo-fiziol. și psih., care introduc și ideea de „specific național” al vocii (1), derivat din caracteristicile limbii. Toate metodele urmăresc echilibrul gestului vocal, egalitatea emisiei, valorificarea timbrului* natural, amplificarea rezonanței și tehnica specifică [atac (1), filaj, dicție etc.]. V. fonație; voce.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANTO-2 „cîntec”. ◊ L. cantus „cînt, cîntec” > fr. canto-, engl. id. > rom. canto-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., sistem etnografic de măsurători taxonomice privind cîntecul popular.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
CANTO-1 „unghi, ligament palpebral”. ◊ gr. kanthos „comisură a pleoapelor” > fr. cantho-, engl. id., it. canto-, germ. kantho- > rom. canto-. □ ~liză (v. -liză), s. f., excizie chirurgicală a ligamentului palpebral; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de mărire a deschiderii palpebrale; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație medicală de suturare a unghiului lateral al pleoapelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a comisurii externe a pleoapelor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
canto carnascialesco (canti carnascialeschi) (cuv. it. [carnaʃalesco]), termen generic desemnând cântecele de factură populară care alcătuiesc suportul muzical al carnavalurilor florentine (Carnasciali), manifestări artistice caracteristice sec. 14-16. La originea acestor Carnasciali se află Saturnaliile romane și anticele ritualuri de celebrare a reînnoirii câmpenești ale lunii mai (calendimaggio = „armindeni”). Practicile folclorice toscane cuprind defilări cu măști și costume, care reprezintă pe membrii diferitelor bresle și categorii sociale (producători de ulei, zidari, curelari, morari, pelerini, văduve) și sunt însoțite atât de muzică instr. (fluiere, trp.) cât și de cântecele ale căror versuri evocă personajele amintite. În a doua jumătate a sec. 15, familia de Medici transformă aceste Carnasciali spontane și improvizate în spectacole grandioase, în care artiștii vremii contribuiau la alcătuirea carelor alegorice și a costumelor, la dispunerea grupurilor, la compunerea discursurilor și a versurilor. Cântecele de carnaval sunt piese construite conform principiilor polif. pop. toscane, la trei voci (2) – în același mod cu cântecele de dans, canzoni a ballo – cu un caracter fie grave*, sostenuto*, fie vivace giocoso. Creație acestor c., în general anonimă, s-a pierdut în cea mai mare parte; se păstreză, totuși, numele muzicienilor Alexander Agricola și Alexander Copinus. În cadrul carnavalurilor florentine apar și se cristalizează genurile vocale cultivate de compozitorii sec. 16: lauda*, frottola* și villanella*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N77) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
canto (s.n.)
- 1. Muzică vocală.exemple
- Clasa de canto de la conservator.surse: DLRLC
- 1.1. Studiul tehnicii și artei vocale.surse: DN
-
etimologie:
- limba italiană cantosurse: DEX '09 DN