2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cantaragiu sm [At: (a. 1826) ap. ȘIO / V: cân~ / Pl: ~ii / E: tc kantarči] Salariat la vamă, la gară etc., care cântărește bagajele sau mărfurile Si: cântăritor.

CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Funcționar la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din tc. kantarcı.

CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din tc. kantarcı.

CANTARÁGIU, cantaragii, s. m. Funcționar la vamă, la gară, la obor sau la depozite mari, care cîntărește bagajele sau mărfurile.

CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc., care cântărește bagajele sau mărfurile. – Tc. kantarcı.

CANTARAGÍU ~i m. Lucrător specializat în operațiile de cântărire a produselor. /<turc. kantarci

cantaragiu m. cel ce cântărește (la vamă). [Turc. KANTARADJY].

cantaragíŭ m. (turc. kantarğy). Vechĭ. Cîntăritor (la vamă).

cântaragiu sm vz cantaragiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cantaragíu s. m., art. cantaragíul; pl. cantaragíi, art. cantaragíii (-gi-ii)

cantaragíu s. m., art. cantaragíul; pl. cantaragíi, art. cantaragíii

Intrare: cantaragiu
cantaragiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantaragiu
  • cantaragiul
  • cantaragiu‑
plural
  • cantaragii
  • cantaragiii
genitiv-dativ singular
  • cantaragiu
  • cantaragiului
plural
  • cantaragii
  • cantaragiilor
vocativ singular
plural
Intrare: cântaragiu
cântaragiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cantaragiu

  • 1. Funcționar la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: