CANTARAGIU, cantaragii, s. m. Funcționar la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din tc. kantarcı.

cantaragiu sm [At: (a. 1826) ap. ȘIO / V: cân~ / Pl: ~ii / E: tc kantarči] Salariat la vamă, la gară etc., care cântărește bagajele sau mărfurile Si: cântăritor.

CANTARAGIU sm. Cel ce cîntărește lucruri grele (la tîrguri, la vamă, etc.): Fată de ~, Nu te strînge tare în brîu PAMF. [tc.].

CANTARAGIU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din tc. kantarcı.

CANTARAGIU, cantaragii, s. m. Funcționar la vamă, la gară, la obor sau la depozite mari, care cîntărește bagajele sau mărfurile.

CANTARAGIU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc., care cîntărește bagajele sau mărfurile. – Tc. kantarcı.

CANTARAGIU ~i m. Lucrător specializat în operațiile de cântărire a produselor. /<turc. kantarci

cantaragiu m. cel ce cântărește (la vamă). [Turc. KANTARADJY].

cantaragíŭ m. (turc. kantarğy). Vechĭ. Cîntăritor (la vamă).

cântaragiu sm vz cantaragiu

cantaragiu s. m., art. cantaragiul; pl. cantaragii, art. cantaragiii (desp. -gi-ii)

cantaragiu s. m., art. cantaragiul; pl. cantaragii, art. cantaragiii (-gi-ii)

cantaragiu s. m., art. cantaragiul; pl. cantaragii, art. cantaragiii

cantaragiu