13 definiții pentru canotor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canotor, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr canoteur] 1-2 (Sportiv) care practică sportul vâslitului Si: canotier (1-2).

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică canotajul; canotier. – Din fr. canoteur.

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică sportul vâslitului; canotier. – Din fr. canoteur.

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică canotajul.

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică sportul vâslitului. – Din canota (puțin folosit) + suf. -or.

CANOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Canotier. [< fr. canoteur].

CANOTÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică canotajul; canotier. (< fr. canoteur)

CANOTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. v. CANOTIER. /<fr. canoteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canotór s. m., pl. canotóri

canotór s. m., pl. canotóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANOTÓR s. (SPORT) (rar) canotier.

CANOTOR s. (SPORT) (rar) canotier.

Intrare: canotor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canotor
  • canotorul
  • canotoru‑
plural
  • canotori
  • canotorii
genitiv-dativ singular
  • canotor
  • canotorului
plural
  • canotori
  • canotorilor
vocativ singular
  • canotorule
plural
  • canotorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canotor, -oare canotoare canotor

  • 1. Persoană care practică canotajul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: canotier, -ă

etimologie: