13 definiții pentru canotoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canotor, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr canoteur] 1-2 (Sportiv) care practică sportul vâslitului Si: canotier (1-2).

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică canotajul; canotier. – Din fr. canoteur.

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică sportul vâslitului; canotier. – Din fr. canoteur.

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică canotajul.

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică sportul vâslitului. – Din canota (puțin folosit) + suf. -or.

CANOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Canotier. [< fr. canoteur].

CANOTÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică canotajul; canotier. (< fr. canoteur)

CANOTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. v. CANOTIER. /<fr. canoteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canotoáre s. f., g.-d. art. canotoárei; pl. canotoáre

canotoáre s. f., g.-d. art. canotoárei; pl. canotoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANOTÓR s. (SPORT) (rar) canotier.

CANOTOR s. (SPORT) (rar) canotier.

Intrare: canotoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canotoare
  • canotoarea
plural
  • canotoare
  • canotoarele
genitiv-dativ singular
  • canotoare
  • canotoarei
plural
  • canotoare
  • canotoarelor
vocativ singular
  • canotoare
  • canotoareo
plural
  • canotoarelor

canotor, -oare canotoare canotor

  • 1. Persoană care practică canotajul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: canotier, -ă

etimologie: