12 definiții pentru canonieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canoniéră sf [At: DA ms / P: ~ni-e~ / Pl: ~re / E: fr canonière] Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor.

CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.

CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.

CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Mic vas de război înarmat cu unul sau mai multe tunuri, folosit la patrulare, escortare, servicii de pază etc. într-o bună zi o canonici- ă engleză apăru în vederea coastei. BART, E. 321. Mam’mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierei «le Formidable». CARAGIALE, O. II 161. – Pronunțat: -ni-e-.

CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonnière.

CANONIÉRĂ s.f. Mică navă de război, folosită pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonnière, it. cannoniera].

CANONIÉRĂ s. f. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc. (<fr. canonnière)

CANONIÉRĂ ~e f. Navă militară mică înzestrată cu mijloace necesare pentru escortare, patrulare și pentru serviciul de pază. [Sil. -ni-e-] /<fr. canonniere

canonieră f. mic bastiment înarmat cu unul sau mai multe tunuri.

*canoniéră f., pl. e (fr. canonnière, d. it. cannoniera). Mar. Mic bastiment armat cu tunurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. canoniérei; pl. canoniére

canoniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. canoniérei; pl. canoniére

Intrare: canonieră
canonieră substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canonie
  • canoniera
plural
  • canoniere
  • canonierele
genitiv-dativ singular
  • canoniere
  • canonierei
plural
  • canoniere
  • canonierelor
vocativ singular
plural

canonieră

  • 1. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Într-o bună zi o canonieră engleză apăru în vederea coastei. BART, E. 321.
      surse: DLRLC
    • Mam’mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierei «le Formidable». CARAGIALE, O. II 161.
      surse: DLRLC

etimologie: